Raportul secret In 1977 profesorul Bernard Crick de la Universitatea din Londra se documenta pentru a scrie o biografie a lui George Orwell. Fusese ales pentru aceasta sarcina chiar de ultima sotie a scriitorului, Sonia Brownell in urma unei recenzii scrise pe marginea lucrarilor sotului ei. Profesorul Crick a solicitat Ministerului britanic de Externe dosarele despre George Orwell in perioada in care acesta a lucrat pentru politia din India. In acest dosar se gasea si un raport din 11 martie 1936, alcatuit de Departamentul Special al Scotland Yard care se ocupa de urmarirea comunistilor. Acest raport a fost considerat in 1977 ca neputand intra in circuitul public, chiar si la 40 de ani de la crearea lui, astfel ca a fost scos dintre hartiile puse la dispozitia profesorului Crick. Dintre toate hartiile facute publice in 2007 despre George Orwell, raportul din 11 martie 1936 este cel mai complet. Pentru stabilirea datelor din acest raport Orwell a fost filat, I s-a verificat locuinta si au fost contactate mai multe departamente care detineau informatii despre scriitor. In final, o copie a acestui raport a fost transmisa MI-5. Raportul Scotland Yard din 1936 nu contine informatii spectaculoase: "Ancheta a aratat ca numele corect al acestui om este Eric Arthur Blair. De profesie este jurnalist si scriitor, scriind sub numele George Orwell. S-a nascut la Motihari, Bengal, India pe 25 -06-1902, tatal sau fiind Richard Walmesley Blair, un fost functionar civil in India, care la pensie s-a stabilit la Southwold, Suffolk. (...) Blair, dupa incheierea studiilor la Eton, a candidat pentru un post in Serviciul de Politie din India si in 1922 a fost numit asistent al superintendentului de politie din Burma. A servit in acest post pana la sfarsitul anului 1927 cand s-a intors in concediu in Anglia. Aflat in concediu, a telegrafiat Guvernului local din India cerand permisiunea sa demisioneze, demisia fiindu-i aprobata incepand cu data de 1 ianuarie 1928. Blair nu a dat nici un motiv pentru demisia sa, insa a transmis prietenilor sai intimi ca nu a mai putut aresta persoane pentru comiterea unor acte pe care el nu le considera gresite. La scurta vreme dupa demisia din politia indiana, Blair a plecat in Franta si pentru o perioada a dus o viata precara traind ca jurnalist independent. Cat s-a aflat in Paris a fost interesat de activitatea Partidului Comunist Francez si a petrecut mult timp studiind ziarul L'Humanite". Dupa ce indica adresele la care a locuit Orwell, politistii britanici afirmau: "Politia Metropolitana nu detine dosare cu referinte la Westrope sau Blair. Acesta din urma este cunoscut ca avand vederi socialiste si se considera un <<intelectual>>". Lista lui Orwell In aprilie 1949, cu un an inainte sa moara bolnav de tuberculoza, in timp ce se afla internat, George Orwell a fost vizitat de o prietena apropiata, Celia Kirwan. Prietena lui Orwell fusese angajata de putina vreme intr-o structura secreta a Ministerului britanic de Externe - Departamentul pentru Cercetarea Informatiilor - structura destinata publicarii propagandei anti-comuniste la inceputul Razboiului Rece. Orwell i-a transmis Celiei Kirwan o lista care cuprindea 37 de nume de personalitati culturale "jurnalisti si scriitori care in opinia mea sunt cripto-comunisti, tovarasi de drum sau cu inclinatii in aceasta directie si in care nu ar trebui sa se aiba incredere ca propagandisti", spunea scriitorul. Foarte multe nume din lista lui Orwell s-au dovedit ulterior a fi colaboratori sau apropiati ai sovieticilor. Lista a fost tinuta secreta de Guvernul britanic pana in anul 2003, cand dupa moartea Celiei Kirwan, fiica ei a transmis ziarului The Guardian o copie a listei pastrata in hartiile personale ale prietenei lui Orwell. Abia dupa publicarea acestei liste a acceptat ministrul de Externe Jack Straw sa declasifice originalul aflat in arhiva ministerului pe care il conducea. Pentru acest gest Orwell a fost acuzat ca a devenit din oponent al sistemului informator al serviciilor secrete, insa istoricul Timothy Garton Ash a apreciat gestul lui Orwell ca fiind unul prietenesc in cadrul unei lupte comune impotriva totalitarismului stalinist. Deocamdata nu exista nici un fel de indicatie sau dovada clara ca Orwell ar fi devenit colaborator al serviciilor britanice de informatii. Cert este doar ca in timpul razboiului, Orwell a avut contacte cu mai multi ofiteri de informatii. Urmarit de NKVD In timpul razboiului civil din Spania, Orwell a luptat de partea Brigazilor P.O.U.M. (Partidul Muncitoresc de Unificare Marxista) - o aripa a stangii spaniole opusa Partidului Comunist subordonat in totalitate Moscovei. In volumul in care isi descrie experientele de pe frontul spaniol - "Omagiu Cataloniei" - Orwell scrie ca "aveam tot timpul infricosatorul sentiment ca cineva, anume un prieten de-al tau s-ar putea sa te denunte politiei secrete". Intr-o scrisoare trimisa unui prieten dupa intoarcerea in Anglia, Orwell afirma: "Desi noi am scapat cu bine, aproape toti prietenii si cunostintele noastre se afla in inchisoare si se pare ca vor ramane acolo pe termen nedefinit, fara sa fie acuzati de ceva anume, ci doar suspectati de trotkism. Cele mai ingrozitoare lucruri se petreceau chiar atunci cand eu am plecat, arestari in masa, oameni raniti tarati din spitale si aruncati in inchisoare, oameni inghesuiti in hrube murdare, unde abia aveau spatiu sa se intinda, prizonieri batuti si infometati". Gordon Bowker sustine in biografia dedicata lui Orwell ca scriitorul chiar a fost urmarit de serviciile secrete sovietice. Turnatorul lui Orwell a fost un tovaras englez, David Crook, manevrat chiar de Ramon Mercader - agentul NKVD care avea sa-l asasineze pe Lev Trotsky. Orwell a ales sa se alature brigazilor POUM deoarece acest partid era afiliat Independent Labour Party din care si el facea parte. Stalinistii spanioli, manevrati de NKVD, au inceput sa infiltreze POUM pentru a aduna informatii, pentru ca mai apoi sa-i acuze pe membrii acestui partid de trotkism si sa-i execute in masa. David Crook a primit ordin de la Ramon Mercader sa-i supravegheze pe Orwell si sotia sa. Deocamdata dosarele serviciilor secrete sovietice din acea perioada raman ascunse cercetatorilor, astfel ca detaliile supravegherii lui Orwell de catre NKVD nu sunt cunoscute in totalitate. Turnatorul care l-a urmarit pe scriitorul britanic avea sa fie la randul sau acuzat de trotkism si executat. Suspectii lui Orwell George Bernard Shaw - dramaturg si scriitor. Orwell spunea despre el ca "este intotdeauna pro-rus in toate chestiunile majore". Shaw a vizitat URSS in 1930, cand s-a intalnit cu Stalin, devenind un suporter public al sovieticilor. In 1933 a scris un eseu in care incerca sa justifice masurile de forta ale URSS in politica interna. In acelasi an, intr-o scrisoare deschisa adresata ziarului Manchester Guardian, Shaw a respins stirile despre foametea din URSS ca fiind calomnioase. Peter Smollett - a fost seful Departamentului pentru URSS din cadrul Ministerului britanic al Informatiilor. Dupa 1991 Arhiva Mitrohin l-a dovedit pe Smollett ca fiind agent al serviciilor secrete sovietice, recrutat de Kim Philby. Smollett a fost cel care l-a sfatuit pe editorul Jonathan Cape sa respinga publicarea nuvelei "Ferma animalelor". Michael Redgrave - actor. A studiat la Cambridge unde s-a numarat printre prietenii lui Anthony Blunt, care ulterior a fost recrutat si a lucrat pentru serviciile de spionaj sovietice. Un apropiat al Partidului Comunist britanic, Redgrave a aparut in multe din filmele lui Hitchcock. Charlie Chaplin - actor si regizor. Actor londonez de vodevil, a reusit sa devina o stea a Hollywood-ului dupa 1913. Banuit de simpatii pro-sovietice, Chaplin a fost urmarit de FBI pana la moarte. John Steinbeck - romancier, castigator al premiului Nobel pentru literatura in anul 1962. Orwell il caracterizeaza "fals scriitor, pseudo-naiv". Kingsley Martin - redactorul-sef al New Statesman. Descris de Orwell ca "liberal decazut; foarte necinstit". Walter Duranty - jurnalist britanic. A castigat in 1932 premiul Pulitzer pentru o serie de articole despre URSS, in perioada in care era corespondentul New York Times la Moscova. In articolele sale Walter Duranty a trecut cu vederea foametea din Ucraina, procesele inscenate si munca fortata la care erau supusi rusii. In 2003 s-a pus problema retragerii premiului primit in 1932, insa Comitetul Pulitzer a decis sa nu ia aceasta masura, in ciuda faptului ca exista dovezi ca Duranty a mintit deliberat in articolele sale, facand jocul sovieticilor.