Vorbind despre strainii implicati in rezolvarea "misterului" acestei populatii, basarabeanul Cubreacov incepe cu profesorul croat Goran Filipi, decanul Facultatii de Litere si Filosofie a Universitatii din Pola, autorul Atlasului lingvistic istro-roman (2002), continuand cu studiile italienilor Carlo Tagliavini si Nerina Feresini, ale britanicului H.A. Hurren, de la Universitatea Oxford, care a publicat in 1972 "Descrierea lingvistica a istro-romanilor". Dupa ce da si multe alte exemple, el se refera la "Departamentul de Lingvistica din cadrul Universitatii New York (care) deruleaza (din 2005) un proiect de documentare asupra istro-romanilor, (prin) publicarea unor materiale didactice necesare predarii istro-romanei si organizarea de cursuri in dialect, atat pentru vorbitorii activi, cat si pentru cei care nu il mai stapanesc indeajuns". Din corespondenTa primita recent, retin relatarile despre mai multe actiuni, din ultimii ani, menite sa atraga atentia asupra unei populatii bimilenare, care se lupta sa-si puna in evidenta virtutile, intr-un climat destul de ostil. Prima se refera la festivitatea etno-folclorica organizata de Asociatia Culturala Istro-romana "Andrei Glavina" (martie 2002), desfasurata in mai multe localitati croate, inclusiv Zagrebul, incheiata cu un amplu carnaval in comuna Jeian, vestita in zona pentru costumele populare, cantecele si dansurile stravechi ale populatiei montane din Peninsula Istria. Intreaga manifestare cultural-artistica s-a bucurat de o mediatizare deosebita, la radio si televiziune, "doar reprezentantii Romaniei lipsind complet - incheie corespondentul nostru - fiind asteptati cu sufletul la gura de catre fratii nostri mai mici, dar autentici". Un romAn, traitor de multa vreme printre nemti, ne trimite traducerea ghidului Coasta croata a Adriaticei, unde un intreg capitol prezinta spatiul montan al zonei numite Ciceria sau "pamantul cicer". Zice ghidul german: "Numele provine de la crescatorii valahi-romani care s-au refugiat candva din Imperiul Otoman (n.n. ei erau aici de un mileniu si jumatate). Ciceri sau ciribiri este denumirea specifica zonei, pentru minoritatea cunoscuta ca fiind istro-romani. Humbert Fink a dedicat acestei zone, prin volumul sau intitulat O stea a cazut pe pamantul cicer, un monument literar, care speram sa fie citit si in decursul deceniilor urmatoare". Dupa prezentarea intregului areal, cu sate "exclusiv romanesti" (Zelane, Brdo, Jesenovik, Nova Vas), chiar si in Ciceria slovena, unde se vorbeste istro-romana doar "la nivel casnic", colaboratorul nostru incheie cu o fraza care ar trebui sa le dea de gandit guvernantilor de azi: "Iata un indiciu recent asupra prezentei acestei minoritati romanesti, care isi pastreaza limba si obiceiurile, intr-un mediu unde s-au schimbat stapanirile, de multe ori, in decursul secolelor. Orice roman care ajunge la Trieste sau Rijeka ar trebui sa faca un ocol la fratii nostri din Ciceria!" P.S. Istro-romanii sunt catolici. Euro-deputatul Cubreacov spera ca "Biserica romano-catolica din Romania sa delege 3-4 preoti de limba romana in comunele istro-romane". Se propune si infratirea unor localitati din cele doua tari romanesti, cu cele din Ciceria, pentru ca "nu avem voie sa asistam neputinciosi la moartea unui grai atat de pretios al limbii noastre".

Valentin Hossu-longin