Un tAnAr reporter de la un post de televiziune din capitala ma intreaba daca sunt un om de stanga sau daca simpatiile mele politice merg spre dreapta. Ma uit la el, este un tanar dezghetat, vorbeste bine, nu-i arogant - cum sunt multi comentatori, analisti, jurnalisti azi - nu vrea sa ma incurce, vrea doar sa stie. Inainte de a-i raspunde, il intreb cati ani are si, cand aflu ca s-a nascut in 1990, imi devine brusc simpatic si il cercetez cu mai mare luare aminte. Dumnezeule, baiatul acesta are doar 18 ani, el n-a vazut niciodata regimul totalitar si n-a simtit gustul acelei lumi pe care generatia mea a strabatut-o mai mult de o jumatate de secol. Spiritul lui este complet liber si amintirile lui incep abia in ultimul deceniu al secolului trecut... Intrebarea lui ma pune pe ganduri. Ce pot sa-i spun? Ce poate sa inteleaga din ceea ce as putea sa-i spun despre lumea prin care am trecut? Imi vine in minte, brusc, o scena dintr-un roman al lui Augustin Buzura: doi adversari politici care se confruntasera o viata intreaga (victima si calaul - omul puterii totalitare!) - se urca intr-un autobuz care ii duce intr-un oras din Transilvania; nimeni nu-i cunoaste, nimeni nu se arata interesat de drama morala a celui care-si petrecuse o buna parte din viata lui ascuns, sin�gurul individ cu care poate comunica este calaul sau, ceilalti au alte neli�nisti... Nu este cazul meu, nu-i nici cazul tanarului ager la minte care ma chestioneaza asupra societatii romanesti de ieri si de azi, voind in acelasi timp sa stie daca, politiceste, ma situez la dreapta sau la stanga... Despre lumea romaneasca n-am timp sa-i spun ceea ce gandesc. Ii spun doar, ceea ce am spus si cu alte prilejuri, si anume, ca ma simt bine ca roman si ma simt bine in cultura romana. Nu-i accept deloc pe cei care au, n-au treaba, declara toata ziua ca romanii sunt neseriosi si ca treaba romanului e sa se afle in treaba, adica sa vorbeasca tot timpul si sa nu faca nimic durabil si esential... PArAsesc repede subiectul si revin la ideea de stanga si de dreapta care, observ, agita pana la isterie lumea politica si, fatal, media romaneasca, acum, in acest an electoral. Inca o data: ce pot sa-i raspund interlocutorului meu nascut in 1990 in legatura cu aceasta vesnica dilema: de stanga sau de dreapta?!... Domnule, incep eu sa-i explic, un scriitor nu-i nici de stanga, nici de dreapta, si cu atat mai putin un critic literar. Asa ca nu-l intreba cu cine voteaza, intreaba-l ce idei are si observa ce judecati estetice da despre literatura. Politica lui cea mai buna este literatura (rezum pe batranul Heliade) si afla de la mine, daca nu stii, ca literatura autentica nu-i nici de dreapta, nici de stanga. Cand este silita sa devina un mijloc de propaganda politica, asa cum s-a intamplat timp de cateva decenii dupa 1948, sfarseste prost. Cand citesc un roman, nu ma intreb daca autorul voteaza cu dl. Ion Iliescu sau cu dl. Basescu, ma intereseaza valorile pe care scriitorul le apara si modul in care reflecta conditia omului in ceea ce scrie. Si, bineinteles, ma preocupa in grad maxim spiritul sau de observatie, capacitatea lui de a fixa o tipologie, finetea analizei psihologice si originalitatea stilului, pe scurt: ma intereseaza talentul sau... Asa ca, tinere interlocutor, nu sunt nici de dreapta, nici de stanga, sunt doar un critic literar care incearca sa fie drept si, dupa 40 de ani si mai bine de cand scrie despre literatura romana, incearca sa ramana un spirit sincronic. Vreau sa fiu, cum am scris intr-un jurnal, un om pentru care adevarul exista. Ma consider un roman-european si singura politica pe care o accept este aceea pe care au exprimat-o in opera lor, dintre romani, Maiorescu, Ibraileanu, Lovinescu si G. Calinescu. Cand aflu de la TV ca un profesor de politologie viseaza sa poarte pistol la brau pentru a salva democratia in Romania si ca refuza sa stea la o emisiune langa un analist suspectat de simpatii de stanga, ma cuprinde mirarea si, in cele din urma, rasul. Cine mai este si acest tanar rinocer, din ce pustiu al spiritului a aparut? O fi de dreapta sau de stanga? Din ce directie ar veni, pare o intruchipare din alta lume. Lumea cavernelor...

Eugen SIMION