Stiti ce inseamna inmormantare "funky" sau "3D"? Stiati ca puteti vizita cimitire prin Internet, iar la inmormantari puteti trimite condoleante sau coroane virtuale? Dar ce e un sicriu de siguranta sau un cavou din fibra de sticla stiti? Tonomatul de melodii pentru inmormantare si cyber-doliul va spun ceva�? Ghid pentru petrecerea spre dincolo Daca nu, va puteti pune la curent citind "In cele din urna. Cele mai bizare inmormantari din lume", o incredibila panorama a balciulului desertaciunilor, scrisa de britanicul Keith R. Lindsay, recent tradusa pentru Editura Humanitas de Ana Chiritoiu. Este vorba despre un scriitor care are curajul sa trateze o tema vasta, complexa, infricosatoare si nemuritoare precum moartea, piatra de incercare pentru filosofii de oricand si de oriunde, cu un umor ce, e adevarat, variaza in calitate, dar are meritul de a face din inmormantare, ritual fundamental in toate culturile din toate epocile, ritual care, fireste, nu mai e cum a fost, un subiect care nu pare sa mai aiba ceva de-a face cu lumea de dincolo. Devenit mai mult spectacol decat slujba la inceput de mileniu III, mediteaza autorul, modul in care suntem trimisi dincolo sufera niste modificari care ar avea nevoie de explicatii de la o intreaga armata de specialisti, de la etnologi si antropologi, la psihologi si medici. Dar scriitorul britanic nu isi prelucreaza materia astfel incat sa dezlege mistere si minti omenesti. Scopul lui este altul: sa supuna ateniei un sir de inmormantari, cu obiceiurile si mentalitatile aferente, care ies din conventie. Pentru ca nu tinteste explicatii de o natura sau alta, stiintifica sau filosoficoasa, autorul foloseste o reteta cu care nu risca prea mult: 1. consemnarea unui fapt, de obicei o descriere cat se poate de directa, uneori simplificatoare; 2. asezonarea lui cu un mic comentariu, negresit ironic, direct sau insinua(n)t, care sa puna in umbra doza de tragic/ grotesc etc. si sa lumineze, in schimb, latura amuzanta a inmormantarii. Perlele pe care le-a pescuit studiind ultima calatorie din viata, cum el insusi explica, le plaseaza intr-un fel de ghid al inmormantarilor, cu optiuni, cu "asa da" si "asa nu", cu tot ce trebuie, astfel incat noi, judecatorii, noi, cititorii, sa hotaram ce e amuzant si ce nu si sa ne alegem cu "un pic de intelepciune la propria inmormantare sau la inmormantarea unei personae dragi". "Potpuriu post-modern" Dupa o succinta incursiune in evolutia ritualului de la epoca de piatra pana la anii noului secol, autorul se axeaza pe expresiile pe care le capata acum trimiterea in lumea de dincolo si inregistreaza cazuri halucinante, care fac din specia omeneasca, inca o data, o necunoscuta: oameni care isi doresc sicrie in forma de telefon mobil sau hamburger, oameni care inmormanteaza alti oameni in stil Star Trek sau insistand foarte mult sa aiba un 3D in fundal, oameni care isi doresc ca, o data trecuti la cele vesnice, sa le cante o formatie live si sa nu mearga la capela, ci la hotelul pe care l-au condus, de exemplu. Ca sa va faceti o idee generala despre amploarea fenomenului si despre o inevitabila si generalizata alunecare in kitsch, citez o concluzie, pasaj relevant si pentru stilul autorului: "Moda e sa selectati si sa compilati orice va este pe plac din religiile majore sau minore si apoi sa rescrieti totul in conformitate cu propriul tipar de idiosincrasii, adaugand o bucata sanatoasa de paganism sau de traditie seculara pe parcurs, pentru a crea un fel de potpuriu post-mortem. Asa ca la inmormantarile din secolul al XXI-lea este foarte posibil sa va fie inmanata o schema a operatiunilor, pe care veti gasi, probabil, o rugaciune micuta a quakerilor, urmata de interpretarea piesei "Bohememian Rhapsody" a lui Queen (cuvintele fiind tiparite pe spatele hartiei), dupa care o sa vina o incantatie amerindiana sau druida (cei din primul rand fiind dotati cu o morisca precum cele folosite de triburile Cree, din care sa zornaie pe post de acompaniament), apoi e timpul pentru necrolog, urmat de vreo formatie anonima din oras care va canta versiunea indie/ garage/ funk la piesa "Flying Without Wings" a trupei Westlife (zapada artificiala este optionala) si, in sfarsit, decedatul va fi rebotezat Copilul Cerului Calator spre Luna intr-o iesle, dupa obiceiul japonez budist de-a i se oferi mortului o noua identitate pentru viata de dincolo." Raspunsurile la intrebarile puse la inceput prefer sa nu vi le dau, ca sa nu va stric placerea lecturii. Asa ca va las sa va minunati si sa cugetati la ce cititi in "In cele din urna. Cele mai ciudata inmormantari din lume."

Dana IONESCU