Atat secretarul american al Apararii, Robert Gates, cat si secretarul de Stat, Condoleezza Rice, au fost prezenti la reuniunea Bilderberg de la Chanttily, pentru a incerca sa-i convinga pe globalistii europeni sa sustina o actiune militara a SUA si a Israelului contra Iranului. Cei mai multi dintre europenii prezenti la reuniunea Bilderberg 2008, si-au exprimat insa opozitia fata de o actiune militara contra Iranului, din cel putin trei puncte de vedere: 1) europenii se tem ca Iranul va reactiona cu rachetele Shahab 3, Yakhonts 46, Sunburn 22 si Exocet, capabile sa loveasca nu numai orice zona din Orientul Apropiat, dar si sa patrunda adanc in Europa; 2) o actiune contra Iranului ar declansa o adevarata spirala a terorismului international prin siiti si gruparea pro-iraniana Hezbollah, care si-a intarit pozitiile in 2006, la granita libanezo-israeliana, si a anuntat ca, in cazul atacarii Iranului, va lansa rachetele Shahab 3, si Scud B, C, D, asupra Ierusalimului, Tel-Avivului si Haifa; 3) un atac asupra Iranului ar transforma Stramtoarea Hormuz - prin care trec circa 40% din totalul mondial de petrol intr-un teatru de operatiuni, aruncand pretul petrolului la peste 200 de dolari barilul. Trebuie mentionat ca atat Condoleezza Rice, cat si Robert Gates au amintit de consensul realizat la reuniunea Bilderberg 2002, in care s-a cazut de acord asupra actiunii militare din Irak. Totusi, la Bilderberg 2008, cei doi au intampinat rezistenta unui grup de membri ai Congresului SUA, grup format din Robert Barr, Keith Ellison, Barbara Lee, precum si Ron Paul. Data atacului Un articol din "Der Spiegel" ("Plan to attack") afirma ca in Israel exista un consens aproape unanim in guvern asupra necesitatii unei lovituri urgente contra instalatiilor iraniene. "In Israel nu mai este o problema daca Iranul va fi atacat, ci doar CAND", scria "Der Spiegel". Conform agentiei IRNA, Ali Larijani - purtator de cuvant al Parlamentului iranian - a declarat pe 22 iunie ca: "Suntem pregatiti pentru toate situatiile, dar daca Israelul va intreprinde o asemenea actiune total neinteleapta, va asigur ca ei vor avea mai mult de pierdut decat noi." "New York Times" considera vineri, 20 iunie 2008, ca exercitiul militar aerian, de la inceputul lunii iunie, a reprezentat repetitia generala a atacului Israelului contra instalatiilor nucleare de la Natanz si Isfahan. Ministrul iranian al Apararii Mostafa-Mohamed Najar a declarat insa la televiziunea din Teheran ca manevrele aeriene israeliene constituie doar o parte a "razboiului psihologic" dus de Israel pentru a intimida Iranul in disputa privind imbogatirea uraniului, si s-a indoit de capacitatea militara a Israelului de a ataca singur - fara sprijinul SUA si NATO - statul iranian. La randul sau, ministrul israelian al Apararii - Sual Motaz - a raspuns acestor critici in cotidianul "Yedioth Ahronoth": "In caz de razboi, eu va asigur ca Iranul va fi cel care va disparea primul." Problema unui atac contra Iranului s-a pus permanent la ultimele reuniuni Bilderberg, dar a fost mereu tergiversata din cauza dificultatilor pe care le aveau SUA in Irak si Afganistan. Pentru Israel insa, Administratia Bush reprezinta ultima sansa care sa garanteze un atac asupra Iranului. La reuniunea Bilderberg 2008, de la Chanttily, s-a dezvaluit ca in Israel a fost constituit, in secret, un "comandament pentru Iran", constituit din avioane de bombardament "F-22 Stealth" si avioane de vanatoare "F-15". Comandamentul are la dispozitie sisteme de rachete "Arrow" si "Patriot". SUA si Israel exercita acum presiuni deosebite asupra guvernului pro-islamist din Turcia pentru a putea utiliza, in raidurile aeriene contra Iranului, baza de la Incirlik. Momentul optim La reuniunea de la Chanttily s-a discutat care ar fi, in acest sens, momentul optim al lansarii unui atac (conventional sau nuclear) asupra instalatiilor iraniene de imbogatire a uraniului. Desi reuniunile Bilderberg nu emit niciodata comunicate oficiale la sfarsitul celor trei zile de discutii "informale", ideea majoritatii celor prezenti a fost ca perioada ideala pentru atacarea Iranului ar fi cea de dupa alegerile din SUA, pana la terminarea mandatului Administratiei Bush (ianuarie 2009). Pentru a nu compromite total sansele in alegerile din noiembrie a.c., ale candidatului republican John McCain, ar fi de preferat ca atacul sa fie amanat dupa alegeri. "n SUA ideea unui atac contra Iranulu, si a deschiderii unui al treilea front, nu este agreata de electorat, astfel ca sansele lui McCain ar fi serios afectate. S-au auzit insa si voci care au sustinut ca atacul contra Iranului sa aiba loc chiar in timpul Jocurilor Olimpice de la Beijing. Acestea au fost comparate cu Jocurile Olimpice de la Berlin, din 1936, patronate de Al Treilea Reich. Daca atacul contra Iranului ar avea loc pe timpul Jocurilor Olimpice de la Beijing, s-ar impusca doi iepuri: ar fi atacat Iranul, si ar fi compromise jocurile olimpice. Pentru ca majoritatea delegatiilor - dintr-un motiv sau altul - s-ar retrage de la Jocuri. Ideea concomitentei unui atac contra Iranului, in paralel cu Jocurile Olimpice de la Beijing, a fost insa respinsa de membrii europeni din Bilderberg, care au amintit vechiul dicton din Grecia antica: "Pe timpul Olimpiadei, chiar si razboaiele trebuie sa inceteze." Precum si faptul ca Olimpiada de la Beijing " pentru care China a facut eforturi considerabile " constituie un eveniment politic si sportiv de mare impact asupra opiniei publice internationale. Astfel ca un asemenea atac ar fi foarte prost privit de mass-media si de majoritatea statelor. La Chanttily, s-a afirmat ca acordarea organizarii Jocurilor Olimpice Chinei a constituit oricum o mare greseala a "Comitetului Olimpic International", din cauza situatiei din Tibet. Cartea Tibetana Reuniunea Bilderberg 2008 a discutat "chestiunea Tibetului", subliniind necesitatea unei recunoasteri a independentei provinciei, dupa modelul Kosovo. De unde provine interesul pentru "chestiunea Tibet"? In timpul regimului din Vietnamul de Sud Ngo Dinh Diem, SUA l-au sprijinit pe dictator in represiunea asupra budistilor. Cazurile cand grupuri de budisti isi dadeau foc in public, in semn de protest politic, erau frecvent prezente pe toate canalele TV. Presedintele Harry Truman l-a utilizat pe tanarul Dalai Lama ca pe un pion contra Chinei comuniste. Putini stiu ca, de fapt, Tibetul reprezinta un adevarat mozaic de etnii. 41 de rase traiesc in Tibet: pe langa tibetani, mai sunt etnici Menpa, Luopa, Han Chinese, hui, Sherpa, Deng si altele. Pe plan international, toate cele 41 de etnii sunt insa prezentate drept "tibetani". Interesul pentru Tibet al CIA, al lui Tom Lantos (care a finantat o campanie pentru "Tibetul liber") sau al lui "National Endowment for Democracy" provine din cu totul alte motive decat "drepturile omului" sau "instaurarea democratiei in Tibet", pentru care Jean Kilpatrick a creat "Comitetul celor 100 pentru Tibet", cu artisti gen Richard Gere drept promotori. Marele interes pentru Tibet sta in faptul ca aceasta regiune detine cele mai mari rezerve mondiale de uraniu, precum si rezerve uriase de aur si arama. In Bazinul Qiangtang din Tibet au fost descoperite imense resurse de petrol si gaze naturale. De aceea se exercita presiuni acum pe toate caile, pentru ca Beijingul sa acorde "independenta" Tibetului. Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel, a mobilizat alti laureati ai acestui prestigios premiu pentru a exercita presiuni asupra Chinei in problema acordarii independentei Tibetului. Presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, si regizorul american, Steven Spielberg, au anuntat ca, personal, vor boicota Jocurile Olimpice de la Beijing. Pe de alta parte, China a purtat tratative cu Iranul pentru a-si crea un port militar intr-o locatie iraniana din Golful Persic. Acest gen de cooperare intre China si Iran face ca Teheranul sa fie mai putin vulnerabil la atacul preconizat de SUA si Israel. Intreg acest context a fost luat in discutie de reuniunea Bilderberg. Iranul trebuie tinut intr-o totala izolare, pana vor fi atacate uzinele de imbogatire a uraniului. Consecintele medicale ale unui atac nuclear asupra Iranului In raportul anual din decembrie 2007, organizatia "Physicians for Social Responsability" (P.S.R.) - bazat pe date din "National Intelli�gence Estimate", care este avuta in vedere de agentiile de informatii secrete ale SUA - se precizeaza clar ca Iranul nu are un program militar nuclear. "Asa cum nu s-a descoperit nici o urma de arme de distrugere in masa (WMD) in Irak, "National Intelligence Estimate" declara ca Iranul nu are nici un program militar nuclear. "Fostul presedinte al PSR, Dr. Thomasson, a declarat recent: "Fiindca Iranul nu are nici un program militar nuclear, presedintele Bush si-a schimbat retorica declarand acum, ca sa-i convinga pe americani de necesitatea atacului, ca Iranul actioneaza terorist impotriva intereselor noastre in Irak. Congresul SUA trebuie sa fie foarte atent la acest gen de motivatii, pentru ca America sa nu fie trasa pe sfoara din nou." Doctrina Bush contra proliferarii nu�cleare proclama solutia militara inaintea celei diplomatice, si transformarea armei nucleare in obiect de descurajare " asa cum era pana in anul 2000 - intr-unul combativ. "Washington Post" din 9 aprilie 2006 ("US is Studying Military Strike Options on Iran"), precum si cunoscutul Seymour Hersh in "The New Yorker" din 1 aprilie 2006 ("The Iran Plans, Would President bush Go to War to Stop Teheran From Getting The Bomb") speculau asupra posibilei utilizari ale armei nucleare impotriva unor obiective de imbogatire a uraniului, ca Natanz si Isfahan. Deoarece Doctrina Bush considera ca proliferarea armei nucleare a devenit in ziua de azi, inevitabila, primatul loviturilor nucleare americane are la baza documente aprobate de Congresul SUA, de la "Nuclear Posture Review"(2002) si "National Security Strategy"(2002, 2006), via "National Strategy to Combat Weapons of Mass Destruction" si "Joint Doctrine to Combt WMD". Adminis-tration Bush a accentuat, in repetate randuri, ca accentul trebuie pus pe utilizarea armei nucleare, pentru a preveni "ca cei mai periculosi oameni sa obtina "cele mai periculoase arme". Cunoscand toate aceste detalii de strategie a SUA, reuniunea Bilderberg 2008 a luat in discutie raportul organizatiei "Phy�si�cians for social Responsabi�lity"("Medicii pentru responsabilitate sociala"), PSR a discutat eventualele consecinte asociate unui atac nuclear contra Iranului. Utilizarea armei nucleare este aproape sigura, cel putin in cazul uzinei Natanz, situata la 23 de metri adancime. Expertii Pentagonului au spus ca, in acest caz, chiar o superbomba de adancime, de tipul "B61-11" cu focos conventional nu ar avea nici un efect practic. Reuniunea Bilderberg de la Chanttily a stabilit ca, in primele 48 de ore de la bombardamentul nuclear, o mare parte a Iranului, a Afganistanului si zone din Pakistan vor fi serios afectate. Cifra mortilor in primele 48 de ore de la bombardamentul nuclear, va fi de circa 2,6 milioane de persoane. Doua treimi dintre acestia vor muri in urma radiatiilor si numai o treime in urma altor efecte. 100.000 de oameni vor fi grav afectati: cancer, arsuri, rupturi de membre si organe, orbiri, asurziri etc. Pe o zona mai intinsa, circa 10,5 milioane de persoane vor fi afectate pe viata din cauza expunerii la radiatii, vor face cancer sau vor naste copii cu grave anomalii, copii morti, hipotiroidici, avortati etc. Toate aceste efecte au fost constatate in urma efectelor bombelor nucleare americane de la Hiroshima si Nagasaki, din 1945.

Vladimir Alexe