Octavian HOANDRA 

Cu dl Emil Boc se intampla, poate, cel mai ciudat fenomen care i-a fost dat unui politician sa-i marcheze cariera, si, poate, intr-o masura importanta chiar viata. Provenit din lumea universitara clujeana, dl Boc a dominat o buna bucata de vreme postdecembrista, lumea politica, prin desele si substantialele luari de cuvant in Parlamentul Romaniei, dar, nota bene, aceasta stralucita "cariera" a atins gloria doar in timpul cand atat d-sa, cat si partidul se aflau in opozitie cu PSD, aflat atunci la carma tarii. In ultimii patru ani, cand jocurile politice ale Romaniei au fost facute de dl Basescu si, intr-o oarecare masura, de dl Tariceanu, (timp in care dl Emil Boc a fost insarcinat si cu sefia PD, devenit apoi struto-camila PD-L) cuvantul public al dlui Boc a devenit din logic si pertinent, in mare parte, doar o repetare (ca sa nu spun mai mult!) a temelor lansate de adevaratul sef (nu leader!) al PD-L, dl Traian Basescu. Iar fiindca aceste luari de pozitie din ultimii ani ale d-lui Boc s-au "consumat" mai ales in capitala, receptarea publica a personalitatii politice a acestuia difera de cea existenta la Cluj, unde dsa a devenit, iata, primar pentru al doilea mandat. Daca la Bucuresti d-l Boc este privit ca un fel de trambita a dlui Basescu, iar lumea politica si cea a presei zambeste dupa fiecare discurs al acstuia, la Cluj, dl Boc este luat, de obicei, de mai toata lumea, de la politicieni trecand prin jurnalisti si terminand cu o buna parte a populatiei orasului, in cel mai rau caz, ca normal si in cel mai bun, ca serios si pertinent. Carui fapt se datoreaza, insa, aceasta diferenta de viziune, intre capitala, acolo unde se face politica "mare" si "provincie", teritoriul, cu predilectie al micilor gainarii politice? Daca ar fi sa impartim raspunsurile la aceasta intrebare, ar trebui, evident, sa le punem pe hartie pe ale fiecarei categorii sociale care intr-un fel sau altul raspund, prin actele lor publice, acestei intrebari. Daca incepem cu electoratul, vom constata ca insusi votul de incredere acordat primarului care l-a schimbat pe cel de trista amintire, Funar, este un raspuns. Dar nu unul simplu, ci cu multe "sub-raspunsuri", din care spicuim cateva: a) dl Boc a fost votat, pentru ca trebuia scapat orasul de Funar; b) dl Boc a fost re-votat pentru felul in care a condus orasul; c) dl Boc a fost votat pentru marile investitii aduse de d-sa la Cluj; d) a fost votat pentru capacitatea (pentru altii jenanta!) cu care poate atinge culmile populismului. Trecand la presa clujeana, se poate constata ca media orasului nu s-a prea obosit, (bineinteles, cu putine exceptii notabile), ca cea de la Bucuresti, sa caute disfunctionalitati, acte la marginea, sau cu incalcarea legii - mai ales in ce priveste constructiile ilegale sau licitatiile "portocalii", si nici macar sa constate timpul petrecut de primar, efectiv, la locul sau de munca. In ce priveste "opozitia" clujeana, sarcina revenita in majoritatea timpului PSD-ului, aceasta a fost, practic, inexistenta. Atat de inexistenta, incat unii analisti au speculat ca ar fi existat o intelegere intre PDL - Emil Boc si PSD Cluj. Faptul ca, saptamana trecuta, competitia social-democratilor clujeni a fost castigata de catre dl Soporan - un politician lipsit de har si de charisma - ii face pe o buna parte a membrilor PSD, dar si a unor simpli cetateni cu simt civic, sa atinga maximumul dezamagirii, fiind astfel anulata orice opozitie la primarul pedist, fapt care ar duce la o atmosfera extrem de nesanatoasa, mai ales ca atat Primaria, cat si Consiliul Judetean au fost castigate de acelasi Emil Boc. Cat va mai dura, pentru dl Emil Boc, "linistea" propriului oras, este intrebarea care se poate citi pe buzele a din ce in ce mai multi cetateni, oameni politici si jurnalisti? Cat credit va mai avea acesta? Va avea, asemeni dlui Funar, inca un mandat, pana lumea va dori, inevitabil, sa revina la democratia in care puterea administrativa sa nu mai apartina unui singur om/partid?