Woody Allen este un faimos actor/regizor american. Unde ironia si umorul se imbina fericit ca sa dezghioace deseori, de cele mai multe ori, drame adevarate. Si totul cu zambetul pe buze, in spatele unei inocente bine mimate. Cam la fel se prezinta si in prozele sale. Din care eruditul in ale literaturii anglo-saxone, dar si in fotbal si umor Radu Paraschivescu publica in colectia "Rasul lumii" volumasul de proze incisiv bascalioase ale unuia care a invatat lectia lui rasu'-plansu'. Titlul, de toate frumusetea: "Anarhie pura" (Editura Humanitas, 2008) Greu de comentat, usor de digerat: se consuma pe nemestecate. Schite si povestiri dintre cele mai diverse, comicarind stereotipurile cu care traim, fasoanele cu dieta si amorul, cu stiintele si progresul, cu politica, birotica si nevrotica de zi cu zi. Nimic nou pe lume, nici la New York, nici la Bucuresti. Nou de tot si de mare actualitate ar fi nu doar nominalizarea Elenei Udrea pentru un post de Ministru al Justitiei sau la Interne (de ce nu la Aparare, la urma urmelor, o trecere in revista a trupelor de uscat ar bomba nu doar pieptul ostasilor cu arma lipita strans la piept!) asa cum preconizeaza sursele, ci si un fabulos, asa cum am scris, si unic "Dictionar geto-dacic". O lucrare in cel mai pur stil Woody Allen, scrisa de un roman necunoscut, dar si cu parcurs american, de unde i s-a tras umorul sec si ironia fina de sorginte anglo-saxona. "Dictionarul cu umor geto-dacic" (Editura Criterion Publishing, 2008) aglutineaza intr-o forma savanta toate formele de viata si munca, obiceiuri si mentalitati ale stramosilor nostri geto-daci. Care au altoit apoi paradigma inefabila a felului nostru de a fi. Sentimentul romanesc al fiintei se regaseste din primul articol, "roata", urmat de "barza" si, evident "derogare"... - al acestui bizar panopticum literar-lingvistic. Invidiabil de insusi marele Mircea Horia Simionescu, al carui "Dictionar onomastic", capodopera de limba si literatura, a fost retiparit recent tot de Humanitas. Ne vom ocupa cat de curand si de acest mo(nu)ment editorial, complet ignorat de mamamusii culturali actuali. Laurentiu Orasanu da un nou impuls nu doar studiilor culturale identitare, dar si literaturii romane actuale, aflata in plin proces de europenizare si internationalizare. Un I.L. Caragiale trimis de ICR prin lume ar face deliciul si auditorilor tungusi. Ca si acest "Dictionar geto-dacic" pus pe sotii, cu luciditate si amaraciune pe alocuri. Totul are un pret pana la urma, chiar daca ni se livreaza gratis. Dupa lectura din Woody Allen si Laurentiu Orasanu o intrebare persista: va reusi Elena Udrea sa preia "Internele"?

Bedros HORASANGIAN