Recentele violente din Tibet, care au inflamat relatiile Chinei cu alte tari, se plaseaza, strategic, dupa "efectul Kosovo" si doar cu cateva luni inaintea Jocurilor Olimpice gazduite de China din august. Carole Magranahan scrie in "Journal of Cold War Studies", din 8 (3) 2006 (pag. 105), articolul "Tibet's Cold War", in care subliniaza ca Tibetul reprezinta o zona inca putin explorata a interventiilor acoperite, facute inca din timpul razboiului rece. Scurta istorie In 1951, cand Armata de Eliberare a lui Mao a patruns in Lhasa (capitala Tibetului), a incheiat cu guvernul lui Dalai Lama un "Plan pentru Eliberarea Pasnica a Tibetului". Ulterior, sub influenta CIA, autoritatile tibetane nu au mai recunoscut planul pe care il semnasera, dupa cum sustin Conboy K. si Morrison J. in cartea "The CIA's Secret War in Tibet" (University Press of Kansas, 2002). Autorii arata ca rebeliunea din 1959 a fost finantata si sustinuta cu arme de CIA. Dupa infrangerea rebelilor tibetani, Dalai Lama (atunci Tenzin Gyatso, in varsta de 23 de ani) s-a refugiat in India impreuna cu guvernul sau. Jim Man scrie in "CIA Covert Tibet Exile Campaign in 1960/3" din "The Age": "In cursul anilor '50-'60, CIA a continuat sa sprijine cauza unui Tibet independent, cu arme, finante, instruire, suport aerian si celelalte forme de subversiune." Michel Parenti, in "Friendly Feudalism: The Tibet Myth" afirma: "American Society for a Free Asia, o organizatie de front a CIA, a sustinut energic cauza Tibetului, avand pe fratele mai mare al lui Dalai Lama, Thubtan Norbu, in prim-plan. Al doilea frate mai mare al lui Dalai Lama, Gyalo Thondup, a organizat in 1951, cu ajutorul CIA, o actiune secreta. Ulterior CIA a pregatit tibetani in razboiul de gherila pe care i-a parasutat apoi in Tibet." Potrivit unor documente secrete ale CIA - declasificate la sfarsitul anilor '90 - CIA a furnizat in anii '50, exilului tibetan, 1,7 milioane de dolari pe an, pentru actiuni contra Chinei, arata Jim Mann, in articolul citat mai sus. Din acesti 1,7 milioane de dolari, 180.000 ii reveneau, anual lui Dalai Lama. Din 1969, cand Richard Nixon incerca sa lege un dialog cu China prin intermediul lui Ceausescu, CIA si-a retras brusc sprijinul pentru tibetani. Cauza tibetana a fost insa preluata de India si Taiwan, ambele aflate in conflict (la acea data) cu China. J.K. Knaus, in "Official Policies and Covert Programs", din "Journal of Cold War Studies" (5, 2003, pag. 78), arata ca presedintele Gerald Ford a limitat implicarea SUA in problema Tibetului la nivelul apararii drepturilor omului. Knaus mai adauga ca presedintele Jimmy Carter i-a acordat, in 1979, o viza pentru a putea calatori in SUA, lui Dalai Lama. Lucrurile s-au schimbat insa dupa 1980. "Democratia asistata" in Tibet Dupa aparitia National Endowment for Democracy (NED), Tibetul a devenit una din tintele pentru "asistarea democratiei". In acest nobil scop, NED a infiintat, conform principiului "piramidei", o organizatie speciala: "The International Campaign for Tibet" (ICT), in 1988, cu sediul la Washington DC, si sucursale la Bruxelles, Berlin si Amsterdam. Din acel moment, finantarea "democratiei asistate" a venit pe filiera NED catre ICT. Pana acolo incat, in 2004, ICT a acordat premiul sau - "Light of Truth" ("Lumina Adevarului") - lui Carl Gershman, intamplator presedintele NED. ICT a mai acordat "Lumina Adevarului" si lui Vaclav Havel (detinatorul "Premiului Democratiei" al NED, in 1991) ca si unei organizatii intitulate "Friedrich Naumann Foundation", pentru meritul de a fi una din primele organizatii care a promovat democratia", si care era, intamplator, finantata tot de NED. Toate aceste conexiuni "democratice" au facut obiectul unui articol interesant, semnat de Michael Barker: "Hijaking Human Rights"("Confiscarea drepturilor omului"), publicat de "Znet", in 3 august 2007. Unii din directorii lui ICT sunt membri ai elitei "non-guvernamentale": Bette Baolord (presedinte al "Freedom House", director al "Freedom Forum"), Gare A. Smith ("Human Rights and Labor", din cadrul Departamentului de Stat), Julia Taft (fost director al NED, asistent al secretarului de Stat si "coordonator special in problema Tibetului"), sau Mark Handelman (director al "national Coalition for Haitian Rights", organizatie din subordinea NED). Grupul de consilieri ai ICT cuprinde cel putin doua nume strans legate de NED: Harry Wu si Qiang Xiao (director executiv al organizatiei "Human Rights in China", finantata de NED), dupa cum a demonstrat Michael Banker in cadrul lui "China Media Centre Conference", care a avut loc la Brisbane intre 5-6 iulie 2007. Alti colaboratori ai ICT - oameni familiarizati desigur cu Tibetul - sunt Vaclav Havel, Jose Ramos-Horta ("Democracy Coalition Project"), Kerry Kennedy (director al "China Information Center", stipendiata de NED), Vytautas Landsbergis ("Henry Jackson Society") si recent decedata (sotia unui binecunoscut neoconservator american) Jeane J. Kirkpatrick ("Freedom House" si "Foudation for the Defence of Democracy"). "Tibet Fund" si "Voice of Tibet" Alta organizatie infiintata si finantata de NED (pe langa "International Campaign for Tibet"), in cadrul "democratiei asistate" in regiune, este "Tibet Fund"(Fondul Tibet), infiintata in 1990. Scopul: productia de casete audio, care transmit stiri in limba tibetana in lumea izolata a satelor din Tibet. Initiativa care aminteste de campania din Iran, in favoarea Ayatollahului Khomeiny, facuta cu ajutorul discursului pe videocasete. "Tibet Fund" a primit fonduri de la NED, incepand din 1995, si pentru extinderea industriei de propaganda cu casete audio in comunitatile tibetabe din India si Nepal. In 1990, "Tibet Fund"a primit finantare si sustinere tehnica pentru a deschide postul de radio "Voice of Tibet", care emite din orasul indian Dharamsala, unde se gaseste guvernul in exil al lui Dalai Lama. NED afirma ca, in cadrul lui "Voice of Tibet", "un accent special trebuie pus pe discursurile lui Dalai Lama si pe tema democratiei si drepturilor omului". NED arata ca "Voice of Tibet" transmite serii de lecturi, care ii instruiesc politic, social, economic si in problemele de mediu pe tibetanii din exil. In 1998, "Tibet Fund" a primit finantare ca, in cadrul lui "Tibet Voice Project", sa creeze un atelier de pregatire a jurnalistilor tibetani si sa demareze cu acestia o publicatie bilunara de stiri, in limba chineza despre Tibet. Coordonatorul programului a fost desemnat Tenzing Choephel, care a condus anterior "Tibetan Center for Human Rights and Democracy" (TCHRD), timp de trei ani, la Dharamsala. TCHDR a fost finantat tot de NED. "Reteaua de informatii Tibet" "National Endowment for Democracy" a continuat seria de finantari in domeniul relatiilor publice prin infiintarea agentiei de stiri "Tibet Information Network"(TIN). Scopul agentiei: furnizarea de stiri politice sociale si economice pentru audienta tibetana si pentru comunitatea internationala, grupurile pentru drepturile omului si mass-media. Stirile reflecta politica NED in Tibet. Agentia a fost fondata de Nicholas Howen (ulterior secretar general al lui "International Commision of Jurists"), de Robert J. Barnett (director al TIN intre 1987 si 1998, actualmente la "Weatherhead Est-Asian Institute), impreuna cu Andrew J. Nathan (editor al publicatiei NED, "Journal of Democracy", si consilier al altei publicatii NED, magazinul "Beijing Spring"). Intre 1998 si 2002, TIN l-a avut ca director executiv pe Richard Oppenheimer care a lucrat timp de 22 de ani in cadrul lui "BBC World Service". In 2002, Oppenheimer a fost inlocuit cu tibetologul de talie mondiala Thierry Dodin. NED a mai finantat "The Tibetian Literary Society" pentru a edita "Bod-Kyi-Dus-Bab"(Tibet Times), o publicatie in limba tibetana, cu o periodicitate de trei ori pe luna, editata la Dharamsala (India). Alt grup media sustinut de NED este "Tibet Multimedia Center"(TM). Obiectivul TMC: "Sa ofere informatii obiective despre Tibet pentru tibetanii din tara si pentru audienta din China. Centrul va produce casete audio si videocasete, va organiza dezbateri cu studentii tibetani din exil, si va edita un magazin in limba chineza pentru a educa cititorii din China in problema Tibetului si a luptei pentru drepturile omului." Va fi Tibetul independent? Analistii cred ca, dupa "efectul Kosovo", agitarea problemei independentei Tibetului tine de strategia de a face "cat mai costisitor Tibetul pentru China". Pe 8 august, la Beijing, ar trebui sa inceapa Jocurile Olimpice pentru care China a facut un efort extraordinar. Este o chestiune de orgoliu national. Tibetul reprezinta sansa de a compromite Jocurile sau desfasurarea Jocurilor. Inca de la aprinderea flacarii olimpice, ONG-urile americane au incercat sa saboteze ceremonialul. Ideal pentru ONG-uri ar fi ca statele sa boicoteze Jocurile Olimpice de la Beijing, asa cum o cere Nicolas Sarkozy. Singurul sef de stat care s-a pronuntat in acest fel. Chiar daca a fost sever criticat apoi de UE si de CIO. In trecut, am avut doua asemenea tentative esuate de boicot a Jocurilor Olimpice: in 1980, la Moscova; si in 1984, la Los Angeles. Guvernul in exil al Tibetului nu are o armata la dispozitie, ceea ce face imposibila cucerirea independentei. Activitatea NED, ca si a celorlalte ONG-uri, urmareste - asa cum recunostea primul presedinte al NED, Allen Weinstein, in "Washington Post"- aceleasi obiective ca CIA, dar utilizand alte mijloace.