Mihai TOADER 

Presedintele de onoare al PSD Ion Iliescu nu mai candideaza la alegerile parlamentare din aceasta toamna. Anuntul este oficial, pe blogul liderului social-democrat, si este facut la fix zece zile dupa ce lansase ideea ca nu mai este interesat de un nou mandat de parlamentar. Ce se ascunde in spatele acestei initiative cel putin surprinzatoare pentru un politician efervescent ca Iliescu si care vor fi implicatiile pentru partid, sunt teme la care vom incerca sa raspundem in cele ce urmeaza. Argumentatia lui Iliescu privind decizia de retragere se bazeaza pe "lipsa motivatiei in cursa electorala" in conditiile unei candidaturi "de unul singur, intr-un colegiu" pentru ca nu mai poate fi locomotiva la o eventuala lista a partidului. Altfel spus, liderul social-democrat considera neinteresant sistemul uninominal din cel putin doua motive: inexistenta unui contracandidat pe masura calibrului sau, iar miza unei liste electorale, care sa treaca pozitiv de voturile electoratului, a disparut. Nimic mai fals. Contracandidatul de prima mana este intr-o oarecare masura electoratul insusi. Lui trebuie sa-i infranga intentia de a-i acorda un vot negativ, convingandu-l de potentialul sau politic. In plus, castigatorul competitiei va avea cel putin aceeasi greutate in partid ca si "locomotiva unei liste". Apoi, sistemul de vot adoptat de Parlament este tot unul proportional, exceptand candidatii ce vor obtine jumatate plus unu la suta din voturile electorilor apartinatori colegiilor uninominale. In conditiile date este limpede ca lui Iliescu ii sunt incomode alegerile viitoare din cu totul alte ratiuni. Participarea in competitia electorala, in colegiile din Bucuresti, l-ar plasa in zona perdantilor. Electoratul Capitalei este majoritar de dreapta, iar social-democratii cunosc aceasta realitate. Tocmai din acest motiv greii partidului au fugit de Bucuresti cautand zone obscur-caldute, dar oferitoare de mandate. Pentru Bucuresti, partidul a dislocat un esantion secundar de lideri, masat in zona sectoarelor 2 si 5 unde primarii PSD au facut scor bun. Strategia urmareste ca in cazul esecului sa nu fie "noroite" numele dinozaurilor. Iliescu ar fi putut accepta situatia lui Nastase, Mitrea etc de a candida la Prahova, Dolhasca sau Tandarei. Victoria era garantata, dar tatucul pesedistilor ar fi suferit un deficit de imagine. Cum ne putem inchipui ca uriasul Iliescu, fost sef de stat in trei mandate (unul neconstitutional, dar fie, trece de la noi), facatorul si desfacatorul ploilor in partid si nu numai, omul caruia Hrebenciuc ii poarta o calda si vie recunostinta pentru specializarea in arta combinatiilor politice, ar putea accepta sa candideze intr-un colegiu obscur de provincie. Never! Decizia presedintelui de onoare il plaseaza in pozitia de guru. In ultima jumatate de an el si-a reconfirmat rolul definitoriu si determinat in partid, cu toata opozitia lui Geoana si a melanjului grupurilor de la Cluj si Teleorman. Nastase a fost repus pe orbita, iar propunerea Oprescu, care ii apartine in exclusivitate, a avut succes deplin. Sunt dovezi evidente ale fortei si rolului sau. Acum nu mai este preocupat sa demonstreze performanta, ea este asimilata deja numelui. De pe aceasta pozitie renunta la mandatul parlamentar, dar va cere socoteala celorlati lideri de partid pentru scorul obtinut in alegeri. Va avea posibilitatea si puterea sa-i judece, sa ii premieze ori sa ii decapiteze. O asemenea repozitionare era de asteptat. Retragerea sefului PSD din Parlament este una tactica. In fond participarea sa la viata parlamentara a fost sporadica, facandu-si simtita prezenta doar in momentele cheie. Comunistii si socialistii anilor '50-'60, in Europa Occidentala, considerau ca nu trebuie confundata activitatea parlamentara cu cea de partid pe motiv ca partidul devine o anexa a grupului parlamentar. Pentru a salva partidul de aceasta influenta se impunea ca liderul partidului sa fie in afara Parlamentului. Iliescu a insistat, in perioada in care a fost presedinte, asupra diferentierii intre conducerea partidului si activitatea politica in institutii. In 2004, Iliescu ii cerea lui Nastase acelasi tip de abordare politica.