Sorin ROSCA STANESCU 

Prin urmare, Sorin Oprescu se arata decis sa treaca de la vorbe la fapte. A avut o campanie electorala bazata pe lupta impotriva coruptiei, a cumetriilor din jurul administratiei publice a Capitalei, a monopolizarii unor intregi domenii de catre cateva grupuri de interese din jurul presedintelui Traian Basescu si Partidului Democrat Liberal, iar acum are comportamentul unui arhanghel al dreptatii. Doreste sa le arate bucurestenilor ca se tine de cuvant. Ataca toate aranjamentele comerciale apreciate drept partinitoare si incorecte, in frunte cu contractul Dalli, care a creat, practic, un monopol al parcarilor, in favoarea grupului Golden Blitz. Si da de-a rostogolul cu sefii Directiilor Capitalei. Vremea constructiei vine mai tarziu, in conceptia noului primar general. Deocamdata, demoleaza. Sa vedem, insa, cum. Un interviu de o obraznicie iesita din comun a acordat Adrian Bold, Arhitectul-Sef al Capitalei, unei publicatii centrale. Dupa ce Sorin Oprescu a anuntat ca il demite, Adrian Bold raspunde ca nu pleaca. Cel putin pana cand, in locul lui, nu este numit un specialist mai competent. Iar Bold spune ca, pana una alta, cel mai competent este el insusi. Supravietuitorul a trei mandate de primar, daca nu pleaca, va trebui demis. Iar daca nu va fi demis, atunci Sorin Oprescu sufera prima infrangere de mari proportii. In editorialul precedent, am analizat relatia primarului general cu ceea ce putem numi clauzele contractuale ale unor intelegeri intre Primarie si diverse societati comerciale. Si am ales drept exemplu, in finalul analizei, dosarul Dalli. Al parcarilor. In ciuda faptului ca grupul Golden Blitz, in frunte cu Dorin Cocos, consortul Elenei Udrea, a reusit sa obtina din afacerea parcarilor - care, sa recunoastem cu totii, in cea mai mare parte nu sunt amenajate - un profit de circa 3000 de euro pe ora, care conduce, de la inceput pana acum, la un castig de aproape jumatate de miliard de euro, in ciuda numeroaselor indicii ca monopolul obtinut de Dalli asupra parcarilor din Bucuresti a insemnat si trafic de influenta, si dare si luare de mita si, in ciuda faptului ca parcarile pe care le avem numai europene nu sunt, contractul nu poate fi desfiintat batand din palme. Nici daca ar fi facut un referendum, prin care toti bucurestenii ar cere acest lucru si nici daca alesul acestora, Sorin Oprescu, s-ar da de ceasul mortii, contractul cu Dalli nu poate fi rupt pana cand nu se parcurg mai multe etape legale. In caz contrar, Dorin Cocos va fi si mai mult imbogatit pe banii bucurestenilor pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, Primaria Generala ii va plati imense daune. La fel punem astazi problema si in cazul demiterii unor directori, in frunte cu Adrian Bold. Sa analizam acest exemplu, al Arhitectului-Sef al Capitalei. Ne confruntam cu trei realitati. Prima este ca dr Sorin Opescu a castigat alegerile prin votul direct al bucurestenilor si, in principiu, are tot dreptul sa-si formeze echipa cu care crede el ca isi va indeplini angajamentele electorale. Cu sau fara Bold. A doua realitate este ca, sub Adrian Bold, orasul s-a dezvoltat nu ca un organism sanatos, ci ca o veritabila tumoare. Iar Bold este principalul vinovat. Chiar daca presiunea grupurilor de interese politice si economice a fost uriasa. A treia realitate este ca Bold e functionar public. Si nu poate fi, pur si simplu, aruncat din Primarie cu un sut in fund. Ca si in cazul contractului Dalli, si in situatia schimbarii la varf a institutiei Arhitectului-Sef al Capitalei, Sorin Oprescu este silit sa actioneze in forta, dar, in acelasi timp, in deplina legalitate. Dar dr Oprescu se grabeste. Daca o face pentru a schimba fata Capitalei, e bine, cu conditia sa lucreze inteligent si in respect fata de normele juridice. Dar daca Oprescu se grabeste dintr-un cu totul alt motiv? Oricat de mult i-am acorda prezumtia de buna-credinta, nu poate fi exclusa ipoteza in care Oprescu se bate pentru cu totul si cu totul altceva. Cum ar fi, de pilda, pentru o imagine in stare sa-l proiecteze, dupa un model deja experimentat, la Presedintia Romaniei. Si atunci, totul nu ar fi decat un spectacol. Vom vedea.