Era o mare neagra - ah - neagra mai era si-o insula sarata acolo tra la la... Mi se umflase pieptul, cu dor sarind din coaste si sternul drept taia-o in valuri foarte vaste... Era o mare neagrs si-un raliu-afurisit; se clatinau pert�ii cu vesel clinchenit. Tot capul se-ntrecuse pe sine incat mintea plutea tn grota neagra ca un barcaz de chit - o litera de fosfor in frazele-vapoare. Era o mare neagra. Ah, mama ei de mare! Pe intuneric viata se despuia mai tare si-afurisita-ailalt� incet-incet canta si inima in mine inmanusat pompa. Hai, inima! impinge atom dupa atom prin tromba transformat� cand tuba cand trombon intr-o femeie neagra si-o mare despicata amiscand corabii, zbaturi de moarte nemiscat�, insangerand nisipul cu trupul meu adus de flux, pe intuneric, spre insula de sus. Femeia - pe-ntuneric - canta strivindu-si gura: - Hai sa iesim ca iarba, s� inverzim natura, nebune diamanturi si ne-azvarlim in dest si pe alergatorii grabiti - sa-i dam la pesti! Dar pompa inimoasa - ah - cum se balansa si marea moarta poarta de nemiscat era cand insula sarata, batuta de calesti urca la cer grabita. S-au sters de zaturi cesti si marea tra la la la m-a dus m-a dus la ea. Florin Iaru (1954 - )