Sorin Rosca STANESCU 

Din nou presedintele Traian Basescu ataca Justitia. Lovind in judecatori. Si, in premiera, in procurori. Presa comenteaza pe larg evenimentul. In fel si chip. Sucind interventia sefului statului pe toate fetele. In general, acuzandu-l de imixtiune in treburile unei puteri independente in stat. Ma alatur acestui cor al comentariilor. A gresit sau nu presedintele? A incalcat sau nu Legea fundamentala? Raspunsul meu la aceasta noua provocare a Cotrocenilor este negativ. Traian Basescu avea dreptul de a se referi la Justitie. De a face aprecieri generale asupra modului in care lucreaza magistratii si procurorii. Seful statului poate si el sa faca ceea ce poate face fiecare cetatean. Daca seful statului ar fi nominalizat un proces sau o ancheta, un anume procuror sau judecator, el ar fi incalcat intr-adevar Constitutia. Sa vedem insa daca, din punct de vedere politic, Traian Basescu a procedat eficace. Atunci cand a atacat Justitia, in mod repetat, presedintele nostru de la Cotroceni a urmarit un scop politic. Care este acesta? A fost el indeplinit? Obtine Traian Basescu rezultatul scontat? Incerc sa raspund la aceste intrebari. Ne confruntam in Romania cu o situatie inedita. Presedintele tarii este izolat pe scena politica. Incercand din rasputeri sa-si construiasca un vehicul electoral, sub forma unui partid puternic, in stare sa preia fraiele puterii dupa alegerile parlamentare si sa ii ofere un nou mandat, Traian Basescu se izbeste de o rezistenta neasteptata din partea electoratului. Este un front unde toate semnalele ne arata ca va pierde batalia. Dincolo de actiunea politica propriu-zisa, Basescu incearca sa isi impuna autoritatea morala asupra cetatenilor Romaniei. In definitiv, este presedinte. In acceptiunea unora, el este "tatucul". Istoria cu combaterea comunismului s-a fasait. In primul rand, fiindca s-a vorbit prea mult pe aceasta tema. Valurile excesive au sfarsit prin a plictisi populatia. In al doilea rand, actiunea in sine a fost compromisa. Atata timp cat la Cotroceni au existat si exista mostre ale regimului comunist, cata vreme presedintele a numit ambasadori, in mod repetat, asemenea specimene, cata vreme in serviciile secrete se afla oameni la pupitrul de comanda, ridicati in rang sub comunisti si tinuti in brate de seful statului si cata vreme el insusi, ca sef al reprezentantei noastre la Anvers, a facut parte dintr-o lista a nomenclaturii comuniste, e greu de presupus cum interventiile in aceasta directie a rafuielii cu fostul regim ar mai putea sensibiliza populatia. Aducandu-i lui Basescu un electorat in plus, acum, cand si credibilitatea sa este in cadere libera. Asa incat, ce i-a mai ramas de facut lui Traian Basescu? El incearca sa opereze pe o alta zona sensibila a societatii romanesti. Justitia. Suntem noi cu adevarat un stat de drept? La aceasta intrebare, majoritatea covarsitoare a cetatenilor raspund nu. Oamenii sunt revoltati si scarbiti de ceea ce se numeste nedreptatea prin Justitie. De abuzurile exercitate in acest domeniu. De traficul de influenta. De realitatea ca, in timp ce cetatenii obisnuiti sunt haituiti, rechinii mari si mici scapa cu fata curata. Procesele incep dar nu se mai sfarsesc cat ii veacul. Iar petitionarii sunt purtati, la nesfarsit, pe drumuri. Guvernul Romaniei nu poate fi atacat, in mod serios, sub aspectul performantelor economice. Pentru ca, in definitiv, suntem pe locul doi in Europa. La ritmul de dezvoltare. Si atunci, marota lui Basescu ramane tot Justitia. Nu vom primi clauza de salvgardare din vina Justitiei. Pentru ca lucrurile nu stau chiar atat de prost. Vom continua, insa, sa fim monitorizati la acest capitol. Ceea ce nu e deloc rau. Monitorizarea ne va obliga la performante. Dar Basescu vrea sa faca din monitorizare o arma anti-guvernamentala. Uitand ca a avut el insusi un ministru al Justitiei, in persoana Monicai Macovei. Si ignorand ca pe cetatean monitorizarea il lasa rece.