"A-i cere unui sculptor sa-si explice opera e ca si cum ai cere unui mar sa-si divulge pacatul originar, pe care fructele sale il ascund. Eu ma simt mai degraba ca un mediator, ca un instrument util in mainile cuiva, care se afla in mine sau in alta parte, iar acesta ma obliga zi si noapte sa gandesc si sa regandesc materia, fara sa-mi lase nici o clipa de ragaz. De fapt, eu cred ca sunt discipolul Naturii, predestinat sa-l copiez mereu pe Dumnezeu. Si asta din frageda pruncie..." (Ion Vlad) "Viziunea lui Ion Vlad refuza corectitudinea fada, respinge falsa <<perfectiune>> de tip academist sub care se ascunde tocmai lipsa fervorii si a inspiratiei." (Dan Haulica) "...Daca mai punem la socoteala si faptul ca dupa disparitia sculptorului, atelierul sau de la Paris a fost evacuat si lucrarile care au scapat de la distrugere s-au raspandit cine stie pe unde, este obligatia noastra imperativa sa-i institutionalizam memoria. Adica sa incepem o campanie sistematica de adunare a lucrarilor, cate s-or mai gasi, pentru a nu ne trezi la un moment dat ca ramanem complet descoperiti si in ceea ce-l priveste pe Ion Vlad, fara indoiala unul din cei mai importanti artisti romani ai secolului care a trecut." (Pavel Susara) Ruxandra Garofeanu, iata, se implinesc a�proa��pe trei ani de cand esti curatorul galeriei "Di�alog", unica la nivel de primarii bucu�reste�ne. Ce te-a facut sa-ti do�resti acest curatoriat?

		Ion VLAD/autoportret-bronz

Mi l-am dorit pentru ca, avand in spate sute de expozitii filmate in cei peste 30 de ani de televiziune, mi-am pus in cap la randu-mi sa construiesc expozitii. Asta si ca o reactie la expozitiile pentru care ma razboiam pe viata si pe moarte in trecut... Unele imi placeau, altele mai putin si unele deloc. Stiam din capul locului ca adevaratul triumf expozitional imbina o scenografie costisitoare, plina de idei, cu exponatele de valoare. In Romania arareori mi s-a intamplat sa fiu cucerita de scenografie. As da totusi, ca sa nu fiu nedreapta, niste exemple: expozitiile lui Ion Nicodim si Ion (Alin) Gheorghiu de la Muzeul National de Arta sau, tot in aceeasi incinta, expozitia Ion Andreescu, conceputa de Radu Bogdan, expozitia "Nicolae Grigorescu in lumea Barbizonului", conceputa de Ioana Beldiman. A lui Serban Gabrea si Sorin Dumitrescu de la Facultatea de Arhitec�tura (1976), mai nou expozitia lui Mircia Du�mi�trescu de la sala "Bran�cusi" de la Palatul Parlamentului, a lui Sorin si Adrian Ilfoveanu de la Palatul Mogosoaia... Adaug si eu pe cea a lui Sorin Dumitrescu (2008), de la Palatul Mogosoaia... Sigur, poti face mari nedreptati punand la index expozitii interesante precum Brancusi, din 1972, organizata cu prilejul Colocviului International, sau cea a lui Mircea Spataru dupa 1990. Nu fac insa o insiruire, ci punctez. La galeria "Catacomba", spre exemplu, fiecare expozitie a fost un eveniment scenografic si problematic.. Sa ne intoarcem la in�trebarea mea... Dupa cum se poate vedea, am fost starnita datorita acestui contact vizual si m-am hotarat sa trec din spatele aparatului de filmat in fata lui, sa schimb rolurile, atributiile, dar si responsabilitatea. A iesit un lucru ad�mi�rabil datorita efortului si priceperii tale. M-au ajutat experienta acu�mulata, relatiile cu sute de opere si artisti si multele iesiri in strainatate E o arta sa faci expozitii. Nu spun ca eu o posed, dar incerc la fiecare expozitie sa schimb cate ceva pentru ca fiecare expozitie poate fi facuta in mai multe feluri. Important e sa stii sa optezi pentru cea mai buna solutie. Fiecare avem mentori sau ar trebui sa avem. Pentru mine rafinamentul lui Bitzan, ochiul fara pereche al lui Dan Haulica, paralelismele extraordinare ale lui Sorin Dumitrescu, dar si subtilitatile si cultura vizuala a lui Paul Gherasim, toate acestea mi-au fost de folos. Am furat de la ei. Era sa adaug: cum fac toti creatorii din lume. Ai indoieli ca nu faci opera de creatie? Deocamdata, partial. O primarie, chiar daca este noua, nu se compara cu Centrul Georges Pompidou. Pentru ca n-a avut din proiectare o sala de expozitii. Eu m-am pliat conditiilor existente, le-am adaptat necesitatilor mele. Uneori am reusit, alteori mai putin. Suntem in ajunul unui eveniment important: deschiderea unei ex�pozitii de sculptura Ion Vlad. As vrea pentru cititor sa amintim cine este acest mare artist. In 1965, cand Ion Vlad a reusit sa fuga din Romania implinindu-si visul de-a ajunge la Paris, eu eram studenta, dar numele sau era atat de mare, incat pentru noi, tinerii aspiranti la gloria artistica, devenise un fel de legenda. Provenind din stramosi transilvani, s-a nascut la Fetesti (1920), dar si-a petrecut copilaria la Calarasi. Cat timp a fost elevul lui Cornel Medrea? Putin. Un an, un an si jumatate, dupa care a plecat la Sighisoara studiind sculptura la Scoala Libera de Arte Plastice si deschide pentru prima oara in analele acestui oras o expozitie de sculptura. In anii urmatori revine in Bucuresti unde in '46 deschide prima personala la "Caminul Artei". In '47 i se refuza plecarea la o bursa oferita de Guvernul francez. Incepe o perioada ex�trem de vie, de fra�man�tata si de intens lucru... Am uitat sa amintesc de prietenia lui cu Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, Constantin Tonegaru, de care il legau seri si nopti petrecute in cafenelele literare ale Bucurestiului. Tot in ,47 este calificat drept "decadent", fiind interzis timp de 6 ani la toate Saloanele. Pentru cativa ani a fost profesor de modelaj la Institutul de Arhitec�ftura "Ion Mincu"... In 1962 primeste Marele Premiu de sculptura la Bienala de la Venetia, iar in 1964 i se decerneaza Premiul de Stat fiindu-i consacrata o monografie. Un pasaport catre Franta dat pe neasteptate il face sa se stabileasca definitiv la Paris, Parisul la care visa de-o viata. Inchiriaza un atelier in Montparnasse si incepe sa lucreze si sa expuna. Banuiesc ca era destul de greu sa-si vanda lu�crarile.. Sansa i l-a scos in cale pe celebrul Pierre Cardin, care va fi primul lui mecena francez si ii va comanda cinci sculpturi pentru Spatiul Cardin din Paris. In '72 primeste cetatenia franceza. Din 1962 si pana astazi foarte, chiar foarte pu�tini sunt cei care au mai fost in legatura cu opera sa. In seara asta, Galeria "Dialog" ofera pen�tru prima oara du�pa 50 de ani publicului bucurestean sculptura de Ion Vlad. Adevarat. Din '62, de la ulti�ma expozitie personala deschisa la Sala Dalles si pana astazi nimeni nu a mai avut contact cu opera lui Ion Vlad. Sub titlul "Un mare pictor uitat" Galeria Dialog si-a propus sa repare aceasta lacuna prezentand publicului pentru prima oara peste 30 de lucrari realizate in Franta si altele in tara. Este un bun prilej sa multumesc colectionarilor particulari si Muzeului de Arta al Romaniei, fara de care expozitia nu ar fi putut sa puncteze etape importante ale activitatii lui Ion Vlad, intregindu-ne perceptia asupra operei sale, (re)stabilindu-i locul, cu precizie sporita, datorita reculului atit de necesar, in paginile istoriei artei. Ruxandra Garofeanu, de ce atat de tarziu si cu atata efort, pe alo�curi detectivistic, se (re)a�duce in discutie un asemenea mare artist. Lucrurile sunt dureroase si, de cele mai multe ori, din cauza dezinteresului cu care sunt tratate capata cele mai cumplite diformitati. Stradania lui Pavel Susara si a lui Copel Moscu de-a itinera lucrari aduse din Franta in cateva expozitii romanesti (prima la Calarasi), ar fi trebuit sa aiba ecou instantaneu, si sa percuteze pozitiv institutiile de cultura. Recuperarea unui mare artist nu este un lucru care trebuie facut la voia intamplarii, fara implicare si rigoare. Spun asta, pentru ca in ceea ce priveste opera lui Ion Vlad situatia este incredibila: orasul Calarasi i-ar deschide dupa indelungi tergiversari un muzeu, dar nu are banii necesari sa o faca, iar Buftea, unde sculptorul a avut atelierul, detine un numar impresionant de lucrari, dar consilierii locali nu sunt de acord cu infiintarea unui muzeu. Nu stiu ce ecou vor avea cele cateva expozitii itinerante, dar ceea ce stiu cu precizie este ca ne batem joc sistematic de valorile culturale romanesti, prin nepasarea cu care le tratam. Daca ar fi sa facem o lista ad-hoc, in care sa includem tot ce a fost parasit, distrus, calcat in picioare si ignorat vizavi de cultura, am innegri in cateva minu�te intreaga pagina. Oricum, cei care vor veni diseara la vernisaj, cei care ii cunosteau opera, cat si aceia care vor lua contact pentru prima oara cu sculpturile lui vor trai, sunt sigura, momente de mare emotie.

Iolanda MALAMEN