Daniel A. BELL 

Etalarea publica a compasiunii si transparentei de catre guvernul chinez, ca raspuns la devastatorul cutremur produs in provincia Sichuan, pare sa-i fi consolidat autoritatea si legaturile cu chinezii de rand. Guvernul si armata au lucrat cot la cot cu echipele de voluntari si cu organizatiile private pentru a salva victimele seismului. Pana si cei mai convinsi cinici au fost invinsi de modul in care prim-ministrul chinez Wen Jiabao i-a consolat, in declaratiile sale, pe supravietuitori. Dar eforturile eroice de salvare nu vor putea sa ajute nici o secunda guvernul, asa ca merita sa ne intrebam ce anume ii va oferi acestuia o legitimitate politica pe termen lung. Pentru ca, pana la urma, comunismul si-a pierdut capacitatea de a-i exalta pe chinezi. Si atunci, cu ce va putea fi inlocuit? Majoritatea occidentalilor cred ca raspunsul il reprezinta o democratie liberala. Dar mai este un raspuns, care ia forma traditiei vechi si venerabile a Confucianismului, care este readus la viata de oficialii guvernului, de intelectualii critici si de oamenii obisnuiti. Deschiderea ceremoniei Jocurilor Olimpice va scoate la lumina aceasta readucere la viata: nu va prezenta nici un citat din Marx, ci idei din Invataturile lui Confucius. Citate de genul "Oamenii planetei sunt cu totii frati" sau "Nu este cea mai mare bucurie sa ai prieteni pe care sa ii vizitezi?" vor fi auzite in toata lumea, ca expresie a tot ce are mai bun de oferit cultura chineza. Aici intervine o problema. De la dinastia Han (cu peste 2000 de ani in urma), guvernele chineze au utilizat cele mai proeminente interpretari politice ale Confucianismului in scopuri personale. Confucianismul a fost combinat cu Legalismul, alta traditie politica majora a Chinei, pentru a justifica practici precum obedienta oarba in fata conducatorului, subordonarea femeii si aplicarea unor pedepse extrem de dure. Confucianismul "oficial" care a reaparut acum poate fi mai putin periculos - el insista pe armonia sociala, adica pe solutionarea pasnica a conflictelor - dar pastreaza o moralitate conservatoare. Dar mai exista o alta interpretare a Confucianismului - pe care am putea sa o numim "Confucianism de stanga" - care accentueaza obligatia intelectualilor de a critica politicile gresite, obliga guvernele sa ofere oamenilor o stare materiala confortabila, ii sprijina pe cei care nu au relatii de familie, lasa cale libera angajamentelor metafizice fundamentale si priveste cu deschidere si toleranta viata religioasa. De asemenea, sustine ideea egalitatii oportunitatii in educatie, precum si meritocratia in guvern, prin care pozitiile de conducere sa fie distribuie celor mai capabili si virtuosi membri. Iesirea Confucianismului de stanga din status quo este chiar cheia: se doreste sa se ofere un standard moral pentru criticii sociali si sa se inspire anumite viziuni ale unui viitor politic dezirabil. Spre deosebire de comunism, el ofera un viitor care isi extrage legitimitatea din traditie si din construirea pe ceea ce a putut oferi trecutul - incluzand si traditia socialista - mai degraba decat pe distrugerea acestuia. De aceea, Confucianistii de stanga sunt in favoarea reformei institutionale, sustinand ca stabilitatea pe termen lung si legitimitatea institutiilor politice cer ca acestea sa se fundamenteze pe traditiile chineze. Astfel de propuneri concrete pentru reforma politica inspirate de valorile Con�fucianismului rareori au vazut lumina tiparului in China. De fapt, exista putine constrangeri impuse in discutarea, in public, a institutiilor democratice liberale intrucat putini chi��nezi sunt entuziasmati de stilul liberal democrat al Occidentului. Astazi, cea mai viabila alternativa la status quo-ul politic prezent in China este Confucianismul de stanga. Daniel A. Bell este profesor de teorie politica la Universitatea Tsinghua din Beijing Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, 2008. www.project-syndicate.org