Poet, cantaret, ziarist, Ion Zubascu s-a nascut in 18 iunie, 1948, in localitatea Dragomiresti, Maramures. Provine dintr-o familie de condamnati politic. Ilie Zubascu, luptator anticomunist in Muntii Tibles, a fost asasinat in 1950 de Securitatea din Sighet. Dupa moartea tatalui, poetul a supravietuit in afara familiei. A publicat 5 carti de poezie, alte poeme in volume colective, a facut publicistica literara, colaborari in toata presa literara, comunicari legate de Sighet, referinte in volume de critica, antologii si dictionare, in prezent fiind redactor la "Viata Romaneasca. Ion Zubascu, am auzit ca parasesti definitiv Bucu�restiul pentru Ma�ra�muresul natal. Iolanda, ai auzit bine. Sunt cu treburile pe terminate prin Bucuresti. In 1 ianuarie 2006 mi-am dat demisia definitiva din presa, din alcool si din orice iluzie, dupa 25 de ani de risipa la publicatii cronofage, de mare tiraj, "Flacara" , "Expres Magazin", "Evenimentul zilei", "Romania libera" (10 ani). Am muncit in presa pentru bani, reusind sa-mi cresc cei patru copii doar din scris, in vremuri istorice dificile. Cand toti copiii au ajuns pe picioarele lor, am zis ca daca si Romania a intrat in Uniunea Europeana, fiecare dintre noi trebuie sa intram in noi insine, cei care ne imaginam ca inca mai suntem, cu adevarat, asa ca la 59 de ani m-am retras cu Biblia deoparte de lume si, timp de un an de zile, am recitit-o de la prima la ultima fila, spalandu-mi sufletul de smog si punand deoparte numai pentru Dumnezeu macar un an din destinul meu, sa-i multumesc astfel ca mi-a dat 60 de ani de viata si de singuratate, cati am implinit in iunie, si toate darurile pe care le poate primi un om de la Parintele sau ceresc. Din toamna asta, incep sa dau drumul cartilor pe care le-am scris la timp, de-a lungul anilor, dar n-am mai avut si energia sa le public. Apoi o sa ma intorc acasa, intr-o vreme, doar in literatura, in cer, in Maramures. Aveai numai 2 ani (in 1950), cand tatal tau a fost omorat de securitate. Te-as ruga sa vor�besti despre el, ma�car din evocarile celorlalti. Da, aveam 2 ani si 3 luni, cand Securitatea ne-a arestat toata familia din Dragomiresti, de pe Valea Izei, si ne-a dus intr-o noapte la Sighet, sora-mea era inca la san, avea doar o jumate de an. Dupa ce au inceput torturile si mama a trait o executie simulata, intr-un miez de noapte, tata a coborat din Muntii Tibles, impreuna cu tot grupul de "partizani", sa-si salveze familia, dupa doi ani de rezistenta impotriva regimului comunist de ocupatie. L-au ucis in torturi, doar la trei zile, fara proces, inscenand apoi o evadare, pentru a ascunde crima. Timp de 15 ani, mama l-a asteptat si nu s-a casatorit, sperand ca e viu, a aflat de crima abia dupa 1965, cand ultimii detinuti politici au fost eliberati. Anul trecut, mi s-a spus de la Procuratura Militara ca s-a gasit in subsolul Securitatii din Sighet un schelet, care s-ar putea sa fie al tatalui meu. M-as bucura sa-i pot aprinde o lumanare crestineasca la cap fie si acolo, fie si dupa 60 de ani. Desi toata familia noastra a fost distrusa de comunism si imprastiata, iata, am patru copii, sora mea are doi, vor fi sase guri vorbitoare care vor spune mai departe in istorie, din neam in neam, adevarul despre crimele comunismului si ale securitatii. Orice crima impotriva umanitatii este inutila, ea nu schimba cursul ireversibil al istoriei si nu poate fi ascunsa niciodata. Copilaria si adolescen�ta ta, la o prima relata�re, ar parea pur si simplu proza dickensiana. Am crescut toata viata in afara familiei, din mila lui Dumnezeu. Am lucrat de cand ma stiu in vacantele scolare, pentru a supravietui, la cules de zmeura, pe munti, pana la 14 ani, apoi, dupa ce am avut buletin, m-am angajat la exploatarile forestiere din parchetele Ieud si Botiza, sub Tibles, la incarcat vagoane in gara Moisei, intr-o vara, apoi in subteran, la minele de la Baia Borsa. Am terminat Liceul minier Borsa si imi amintesc ca in unele vacante locuiam singur in internat, imi facea de mancare o bucatareasa. Poate tocmai de aceea m-a ajutat acum Dumnezeu sa am o familie mare, sa-mi umplu siguratatea cu multa viata, dragoste si bucurie. M-am casatorit tarziu, cand deja cantam si eram cunoscut, cu cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata si sper ca si in cer sa ma pot bucura cu aceeasi dragoste de frumosii ei ochi albastri si de inima ei buna, cum nu mai este alta pe pamant. Cand ai inceput sa scrii poezie? M-am trezit la Baia Mare, in primele clase primare, pascand o vaca pe Campia Tineretului, intre statuia "Ostasului sovietic eliberator" si actualul stadion, din zorii zilei, pana cand trebuia sa merg la scoala. Imi umpleam singuratatea copilariei timpurii cantand ore in sir, cuvinte care imi curgeau pe buze intr-o forma cantatoare, fara sa stiu ca acel fel de vorbire se numeste poezie. Pana in clasa a patra, imi faceam deja aproape toate temele de casa in versuri, la diverse materii, fara sa pot explica ce mi se intampla. Pe mine, literatura m-a cautat de cand ma stiu, inainte de a cauta eu literatura. Poezia si cantecul mi-au tinut toata viata loc de mama si de tata. Stapana vacii era de-o frumusete exorbitanta, dar ura de moarte cartile, nu stiu de ce, si nu ma lasa sa citesc. Aduceam carti acasa lipite de trup, jur-imprejur, pe sub camasa, le ascundeam intr-o nisa de pamant, sub scandurile closetului din curte, apoi le caram noaptea in pivnita plina de apa, pe lazile de cartofi am citit in noptile lungi de iarna primele carti de debut ale lui Nichita Stanescu, Blandiana, Sorescu, Alexandru, Pitut, pana am evadat in anii de liceu la internatul din localitatea miniera Borsa, in libertate, in largul singuratatii. Dupa terminarea facul�tatii ai lasat Clujul pentru Bucuresti. Mirajul Capitalei? Nu m-a atras Bucurestiul, am venit de nevoie. Locuiam in Borsa, eram profesor sub ghetarul Pietrosului, 2305 m inaltime, cu zapada vesnica spre balconul meu, aveam patru copii mici si in 1983 n-am mai rezistat, omeneste vorbind: nu ne dadeau caldura la calorifer, incalzeam cu un resou electric, culcat, pe care si gateam, apoi ne-au luat si curentul, iar la rastimpurile rare cand aduceau butelii de aragaz in micul orasel minier, era omorul de pe pamant. Am facut ca toata lumea: am pus o soba de tuci pe holul apartamentului si am spart un perete, pentru teava de fum, arata blocul ca un vapor. Am supravietuit asa doua ierni geroase, apoi mi-am luat lumea in cap si am venit la Bucuresti. Ma retrasesem din "Cenaclul Flacara" in 1982, cand principalul slagar devenise "Traiasca Ceausescu! Traiasca Romania". Nu mai eram compatibil cu degradarea continua a lucrurilor. Banii erau buni, dar nu cu orice pret. M-am chinuit in Bucuresti, fara buletin de capitala, fara slujba si casa, cu patru copii dupa mine, prin gazde, dar n-am mai intors niciodata capul inapoi. Mi-am rezolvat problema locuintei si a buletinului de Bucuresti abia dupa revolutie, in ianuarie 1990. Luxul de-a avea un rudiment cat de marunt de constiinta se plateste intotdeauna cu mari sacrificii, dar se poate supravietui curat si in cea mai odioasa dictatura a lumii. Cei care au facut mari compromisuri cu comunismul si securitatea nu au nici o justificare, decat propria lasitate si lacomie. Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in imparatia lui! "Gesturi si personaje" a insemnat debutul tau editorial in poezie. Pen���tru acest volum ai pri�mit de altfel premiul de de�but. Au urmat alte carti, pe care critica li�terara le-a semnalat si co��mentat, si ai publicat frec�vent in revistele li�te�rare. Prioritatea mea au fost copiii si familia, nu cartile. Cartile mi le-am scris la timp, dar n-am reusit sa le public, din pricini multiple, biografice si politice. Mi-am zis ca daca va fi ceva de manuscrisele mele, ele vor supravietui in istorie, cum s-a intamplat si in numeroase alte cazuri, cand au iesit carti la suprafata dupa sute de ani, dar destinul copiilor este unic si irepetabil. Am scos la rastimpuri mari cate o carte (ca sa nu uite lumea ca sunt poet), doar cand am gasit o formula noua de creatie, cand am dat de-un filon poetic nou. Dar am scrise mii de pagini, pe care le voi publica de acum inainte. Scriitorul adevarat abia de acum urmeaza. In timp ce majoritatea colegilor mei de generatie sunt pe cale sa se oficializeze in manualele de literatura, scot antologii, opere complete, revazute si adaugite, eu am realmente starea de spirit a unui debutant. Cred ca anomalia regimului comunist ne-a intarziat psihic pe foarte multi. Abia acum mi se pare ca am maturitatea, experienta de viata si mai ales libertatea sa pot scrie cu adevarat literatura mare, care m-a cautat de cand ma stiu. Dupa '90 ai facut si faci publicistica literara de cea mai buna calitate. Sunt vremuri parca anu�me facute sa infloreas�ca acest gen literar. Scriitorii romani sunt de doua feluri: unii care scriu despre ceilalti si o parte mai mare care doar asteapta sa se scrie despre geniul lor, nefacand nimic pentru ceilalti. Iata, tu faci interviuri de ani de zile, slujesti ideea de cultura, cu daruire si sacrificii pe care numai tu le stii. Mai e Dora Pavel, la Cluj, sunt criticii care scriu despre cartile celorlati, cu eforturi niciodata rasplatite pe masura, alti cativa putini care fac presa culturala, slujitoare, rupand din timpul lor de creatie. Toti ar trebui sa facem, in egala masura, cate ceva pentru ceilalti. Acum lucrez la prestigioasa revista "Viata Romaneasca", alaturi de generosii colegi Nicolae Prelipceanu si Marian Draghici, si la noua revista "Acolada", alaturi de criticul Gheorghe Grigurcu si poetul Radu Ulmeanu. Cultura e solidaritate, esti scriitor cand intelegi ca viata are valoare doar in masura in care aduci bucurie celorlalti, ca o fantana care sporeste cu cat izvoarele ei daruie mai mult. As mai avea multe in�trebari sa-ti pun, de�spre societatea ro�ma�neasca in tranzitie, de�spre voca�tia tra�gicului la scrii�torul ro�man, de�spre mo�ralitate si pro�stie, de�spre azi si mai�ne. Con�sidera ca de�ja te-am intrebat. Lupta societatii romanesti de tranzitie cu fosta nomenclatura securista e, in fond, inclestarea tragica dintre forta bruta si fragilitatea valorii, care a marcat toata istoria lumii, nu numai viata noastra in comunism. Mereu se vor gasi niste generali expirati ai istoriei, sau subordonati ai lor, care sa-si inchipuie ca daca au pus mana pe tancuri, pe informatii compromitatoare, sau pe puterea economica, vor putea controla gloria purtatoare de cuvant in istorie a valorilor. Securitatea n-a putut opri caderea comunismului, in cea mai odioasa dictatura din Est, cum sa-si imagineze ca mai are vreo sansa, in deplina libertate de circulatie a oamenilor si a ideilor? Motorul istoriei functioneaza de la inceputul lumii cu combustibilul subtil numit valoare, nicidecum cu prostie si agresiune. A-ti imagina in continuare ca mediocritatile blindate vor stapani lumea, ar insemna sa-ti inchipui ca-i poti pune capastru Duhului Sfant al lui Dumnezeu, care tine doar creatorii de valori in puterea sa vesnica, nu distrugatorii de valori. Doar cei ce sporesc bucuria si frumusetea lumii cu propria lor creatie si sacrificiu vor putea spori viitorul bun si sensul plin de speranta al umanitatii de maine!

Iolanda MALAMEN