"Sunt cel mai bun numar doi din istoria tenisului" spunea Nadal cu amaraciune si oarecare resemnare in urma cu doua luni, la putin timp dupa ce-l invinsese pe Federer pe zgura de la Monte Carlo. Conform ultimei ierarhii ATP el ramane in continuare pe respectiva pozitie, insa dupa fabulosul triumf de duminica seara de pe iarba londoneza, fief al elvetianului, el este adevaratul numar 1 in topul fiecaruia dintre noi. Totusi, victoria spaniolului n-a prea fost o surpriza, lucru anticipat si de casele de pariuri care, spre deosebire de precedentele dispute ale celor doi la Wimbledon, le-a oferit cote aproape egale, in jur de 1,70 pentru Nadal, respectiv 1,90 pentru Federer, asta in conditiile in care elvetianul era castigatorul precedentelor cinci editii ale turneului londonez. Relativul echilibru de dinaintea finalei se justifica nu atat prin forma ceva mai slaba a elvetianului, asa cum multi considerau, cat mai ales printr-o maturizare in joc a lui Rafa, lucru vizibil de la inceputul acestui an. Spa�niolul abordeaza dezinvolt startul partidei si, desi castiga primul set, 6-4, nu pare sa convinga pe nimeni ca ar fi capabil sa-l impiedice pe Federer sa doboare recordul suedezului Bjorn Borg, prezent si el duminica intr-o loja a arenei londoneze, care triumfase de cinci ori consecutiv la Wimbledon. Setul urmator parea sa confirme ca elvetianul il va spulbera pe Nadal, acesta distantandu-se rapid la 4-1. S-ar putea spune ca acesta a fost un prim moment psihologic al meciului, intrucat spaniolul are o revenire fantastica, castiga urmatoarele cinci game-uri si se distanteaza la 2-0. Federer revine totusi in meci, sustinut fiind si de aproape toti spectatorii, isi adjudeca setul trei, 7-6, iar in urmatorul ambii jucatori merg cap la cap pana la un nou tie-breack. Aici s-a consumat, fara indoiala, punctul culminant al intalnirii si s-a derulat unul dintre cele mai dramatice momente din istoria acestui sport. Cei doi jucatori ridica in dese randuri intreaga arena, spectacolul e de nedescris, iar Nadal se desprinde la 5-2. De data aceasta e randul elvetianului sa aiba o revenire de senzatie, acesta castigand tie-breack-ul cu 10-8 si impingand meciul catre setul decisiv, asta in conditiile in care spaniolul irosise doua mingi de titlu. Si aici cei doi mari rivali merg cap la cap, isi castiga cu regularitate serviciul, debordeaza de oboseala, comit uneori gafe copilaresti si, de data aceasta nemai�functionand regula tie-break-ului, partida se prel�un�geste, castig de cauza avand ceva mai proaspatul Nadal, care se impune cu 9-7, spre imensa deziluzie a lui Federer, care, cu lacrimi in ochi, ca de obicei, avea sa declare ca acesta a fost cel mai mare soc din cariera lui, unul peste care va trece cu mare dificultate. "Nici macar faptul ca m-a invins bunul meu prieten Rafa nu ma consoleaza. Stiu ca celor din tribune le-a placut, pentru ca au asistat la un spectacol grandios, dar tot nu ma pot impaca cu ideea", mai avea sa spuna elvetianul.

Constantin DINU