Spuneti-ne cat mai multe lucruri despre "Esarfa". Cate piese, cate noi, cate vechi, cate reimprimari, tot ce ar trebui cititorul sa stie. "Esarfa" are 14 piese, si l-am gandit ca un prim volum al unui dublu album Best Of, care contine in special balade. Ideea a pornit de la faptul ca o buna parte dintre piesele mele sunt inregistrate inainte de '90, cu tehnologia pe care o aveam la dispozitie atunci. Am vrut sa le dau acestor piese o noua viata, au fost rein�registrate (vocea mea suna foarte diferit acum fata de acum 20 de ani), au o noua orchestratie la nivelul tehnic din ziua de azi. Primul volum din Best Of contine balade, piese la care eu tin foarte mult, dar pe care, datorita imprejurarilor, le cant rar prin concerte, si nu prea sunt cunoscute de public. O buna parte dintre ele nu au aparut niciodata pe CD. Lansarea a fost la Hard Rock Cafe, joi 3 iulie. Cum decurge o zi obisnuita de-a lui Mircea Baniciu? Din fericire zilele mele nu prea seamana una cu alta, sunt mereu in miscare, ceea ce e foarte bine. Unde va simtiti cel mai bine: in studio, la emisiuni radio/tv, pe scena ca artist solo, pe scena cu Phoenix, pe scena cu Pasarea Colibri? Cel mai bine ma simt pe scena!!! In orice context am aparut (Phoenix, Colibri etc.) m-am simtit foarte bine sau cand n-a mai fost asa, am schimbat directia. La emisiuni nu prea-mi place sa apar, decat atunci cand am ceva de spus. Nu apar in talk show-uri si nu-mi place sa-mi dau cu parerea despre tot ce misca. Ce va place si ce nu va place din muzica romaneasca? Nu ma simt indreptatit sa fac aprecieri sau critici. Am spus acum niste ani ca in muzica romaneasca erau prea multi dansatori. Din punctul asta de vedere lucrurile s-au mai asezat acum, chiar si in pop-dance au ramas mai putini, probabil ca cei mai buni dintre ei. Insa imi pare rau ca tinerii talentati nu prea sunt sustinuti, promovati, nu avem inca un sistem care sa impinga in fata valorile. Din punctul asta de vedere m-am gandit ca as putea avea o initiativa la un moment dat. Ramane de vazut. Veti mai activa vreodata cu Phoenix? Dar cu Pasarea Colibri? Explicati va rog. Ambele proiecte mi-au fost foarte dragi la vremea lor, dar din pacate lucrurile se mai schimba... In Phoenix am revenit plin de sperante acum niste ani si am plecat foarte trist. Nu am un raspuns si nu vreau sa spun lucruri definitive, dar pentru moment e un subiect inchis. Iar Pasarea Colibri nu mai poate exista in formula originala, ceea ce e mare pacat. Acum un an ne gandeam la un proiect special... un spectacol mare impreuna cu Pittis, dar din pacate nu am apucat sa-l facem. Insa, probabil ca ne vom mai intalni pe scena ocazional cu Mircea Vintila, pentru ca Vlady Cnejevici imi este in continuare alaturi. Asociati cate un cuvant urmatorilor oameni (care credeti ca i-ar descrie cel mai bine): Florian Pittis - un rebel inegalabil Mircea Vintila - foarte simpatic Vlady Cnejevici - omul orchestra Nicu Covaci - "genial" Ovidiu Lipan - exploziv Ioji Kappl - calm si adanc Moni Bordeianu - carismatic si modest Ce v-ati dorit sa faceti si nu ati avut ocazia? Mi-am dorit sa pilotez un avion, am vrut sa ma fac pilot, nu mi-a iesit insa! Care sunt cele 5 CD-uri pe care le-ati lua pe o insula pustie? As lua cu mine niste Beatles, Pink Floyd, Peter Gabriel, Toto... Ce muzica asculta Mircea Baniciu si ce artisti v-au marcat formarea dumnea�voastra ca muzician? Ascult orice fel de muzica, de la populara pana la clasica. Nu m-am format dupa un model, am ascultat tot ce-a aparut din anii '70 si pana acum, sunt multe partituri pe care le stiu pe de rost. Enumerati trei momente de varf si trei mai putin fericite ale carierei dumneavoastra muzicale. - in liceu, cand invatam sa cant la chitara si aveam basici cu sange la maini de la atata repetat... aruncam chitara cat colo si ziceam ca nu-mi mai trebuie. - cand au plecat colegii mei din Phoenix in '77 am vrut sa termin cu muzica si sa ma angajez ca arhitect! Nu mi-a iesit nici asta insa. - in '88, la inregistrarea albumu�lui "Secunda 1", aveam niste probleme mari cu vocea, dupa ce am trecut printr-o perioada mai grea. Din fericire, am intalnit un medic caruia ii multumesc si astazi (Romeo Calarasu) care a stiut sa aiba grija de mine si mi-am revenit in scurt timp. - mi-au placut foarte mult inceputurile... cand am inceput cu Phoenix in '71, eram in al noualea cer, erau niste concerte fabuloase cu mii de oameni in public, iar eu visam ca zbor pe scena... la fel de frumos a fost si inceputul Pasarii Colibri, in primii ani dupa '90 cand at�mosfera din gasca era de "bivuac" cum ne placea noua sa spunem. Sper ca sunt din nou acum in fata unui nou inceput. Cand era mai rau pentru un artist, inainte sau dupa 1989? Inainte aveam multe lipsuri de tot felul, nu se compara... Era bine ca in show-biz lucrurile erau cumva mai organizate, se platea bilet si publicul era mai dornic de evenimente, avea o alta atitu�dine in fata unui spectacol. Insa nici acum nu-i usor, s-a vazut cum dupa '89 a disparut pur si simplu o generatie - sau poate mai multe - de muzicieni care n-au rezistat schimbarii. Un mesaj pentru cititori? Prefer sa-i las sa ma asculte cantand, nu vorbind.

Interviu realizat de Aurelian DINCA