E ceva patetic Si deosebit de dureros in cuvintele prizonierului. Teoretic, si mai ales omeneste, el are dreptate, Israelul l-a trimis la razboi, Israel trebuie sa-l scoata din prizonierat. Dupa ce luptele au incetat, schimbul de prizonieri e lucrul cel mai natural care poate exista si care s-a petrecut dintotdeauna. Numai ca in Tara Sfanta domnesc alte legi, acolo razboiul inceput in urma cu 60 de ani, imediat dupa proclamarea independentei Statului Israel, de facto nu a incetat inca. 11.000 de detinuti palestinieni si inca multi arabi sunt detinuti in inchisorile israeliene, asa ca nu se pune problema ca n-ai avea cu cine sa-i schimbi pe Regev, Goldwasser si Shalit. Problema e alta, si anume: moralitatea acestui targ. In Inchisorile israeliene nu zac oameni cumsecade care au gresit si-si ispasesc acum pedeapsa. Majoritatea lor au mainile patate cu sange evreiesc, ei sunt autorii unor atentate odioase, ucigasii a zeci si sute de civili, copii, femei si batrani, fanaticii fundamentalismului islamic care, cu siguranta, daca ar fi eliberati, ar relua firul intrerupt al terorismului. Daca ii asculti, ei clameaza o alta versiune, palestiniana, nationalista, patriotica, ce ii sileste ca dupa zeci de ani de opresiune si ocupatie sionista sa nu aiba alta solutie decat impotrivirea cu arme si brauri de dinamita. IatA de ce, schimbul de prizonieri a fost dintodeauna cosmarul guvernelor israeliene si mai ales al prim-ministrilor tarii. SituaTia nu este nouA. Din cele mai vechi timpuri, eliberarea celor cazuti in captivitate este pentru evrei o datorie religioasa si civica de maxima prioritate. Inteleptii, rabinii si conducatorii evrei considerau rascumpararea prizonierilor drept una din indatoririle fundamentale ale iudaismului. In cartea sfanta a Talmudului sta scris ca a nu face tot posibilul pentru eliberarea unui prizonier este egal cu comiterea unei crime. Dar tot inteleptii evrei au avertizat impotriva incurajarii extorcarilor de preturi uriase sub pretextul eliberarii unui prizonier, de asemenea a face acest targ care ar putea primejdui, dupa eliberarea prizonierului, vietile altora. Asa s-a impartit societatea israeliana in doua tabere, una pro, alta contra schimbului de prizonieri cu orice pret. Ultimii au dat exemplul rabinului Meir din Rothenburg, care din inchisoare, in 1286, a cerut comunitatii de coreligionari sa nu plateasca suma uriasa pentru rascumpararea sa imparatului Rudolf I de Habsburg. Rabinul a preferat sa mai zaca in inchisoare ultimii sapte ani ai vietii sale, pentru a nu crea un precedent. Li s-a raspuns cu un alt precept talmudic: "fiecare evreu este raspunzator pentru alt evreu". Premierul Olmert spune ca n-a dormit toata noaptea dinaintea sedintei de Guvern. Il cred, si-i strang mana de departe pentru curajul deciziei luate. Vorba scriitorului: o viata de om nu valoreaza nimic, dar nimic nu valoreaza cat o viata. Nu se stie daca Regev si Goldwasser se reintorc acasa vii sau morti. Aproape sigur ca autoritatile israeliene vor primi doua cosciuge. In schimb, Hezbollah il va primi pe mega-teroristul Samir Kuntar viu. Cumulard a catorva condamnari pe viata, Kuntar redevine liber dupa ce a stat 30 de ani in inchisoare. Medierea germanA s-a Incheiat cu succes, urmeaza sa vedem cum se va incheia medierea presedintelui egiptean Hosni Mubarak, in cazul prizonierului Ghilad Shalit, despre care se stie ca e inca in viata.

Tesu SOLOMOVICI