Premiile Nobel ajung la Radio Romania Cultural (RRC), in fiecare an, datorita Corinei Negrea care ofera interviuri "la cald" cu proaspetii laureati. Este prezenta la conferintele de presa si la conferintele publice ale celor mai titrate personalitati ale lumii, iar din 25 iunie le impartaseste internautilor aceasta experienta la www.nobel.radiocultura.ro. In februarie 1994, cand incepeam colaborarea, ca reporter, cu Departamentul Stiinta-Invatamant-Educatie al Societatii Romane de Radiodifuziune eram inca profesor de chimie si fizica la un liceu bucurestean. Absolvisem (1991) Facultatea de Chimie a Universitatii Bucuresti si, gandeam atunci, profesoratul avea sa fie optiunea definitiva si de neinlocuit. Si, desi n-a fost abandon, cariera de profesor avea sa se incheie in 1995, cu "titularizarea" pe post de redactor in cadrul aceleiasi redactii mai sus mentionate. Sunt si astazi realizator al uneia dintre cele mai longevive si populare emisiuni de la RRC, "Planeta radio" - mie mi-a revenit zona tehnologiei informatiei si comunicatiilor si emisiunea intitulata "Planeta radio - Autostrada informationala", pe un domeniu nou nu doar pentru mine, atunci, ca ziarist, ci si pentru multi dintre ascultatori. 12 ani de radio inseamna insa si "Planeta radio - Lumea in care vom trai", "Actualitatea stiintifica", "Stiinta in cuvinte potrivite", rubrici, dar mai ales emisiuni, reportaje, corespondente, la RRC sau Radio Romania Actualitati. Cea mai "personala", insa (pentru ca am dorit-o si am construit-o, practic, de la zero - adica de la gand si pana la punerea in unda), cea mai draga si cea mai "a mea" este insa "Regal pentru stiinta - Laureatii Nobel?", care s-a "nascut" in 1998 si se apropie, iata, de varsta de 10 ani si un site. Cum s-a nascut ideea unui site dedicat Premiului Nobel prin intermediul Radio Romania Cultural? Site-ul a fost urmarea fireasca a ceea ce exista deja - cum se spune azi, daca nu esti pe Internet, nu existi. Pastrand proportiile, n-as spune ca fara site n-am mai fi putut trai, dar de ce nu, cand aveam ce pune pe el!? Iata, asadar, ca Radio Romania, desi implineste 80 de ani, stie sa-si "asorteze" accesorii ce tin de modernitate! Cred insa ca realizarea cea mai mare nu este doar site-ul in sine, ci numarul impresionant, spun eu, de interviuri pe care le avem cu laureati ai Premiilor Nobel! De unde pasiunea pentru Nobel? E bine spus "pasiune"? Chiar am facut o pasiune pentru asta! Nu stiu daca pot sa identific exact "de unde", dar stiu "de cand": din 1998, cand mi-am spus, imediat dupa anuntarea premiului Nobel pentru fizica, in octombrie, "de ce nu"? Adica "de ce nu?" Un interviu cu unul dintre laureati... sau chiar cu toti? Pe-atunci n-a fost chiar asa usor sa dau de ei, n-aveam Internet la birou, am luat legatura cu Ambasada Statelor Unite la Bucuresti, am spus cine sunt si ce doresc (toti trei erau americani) si am capatat datele lor de contact, mai pastrez si acum hartiile acelea. Am inceput, apoi, sa trimit e-mailuri fiecaruia dintre ei de pe calculatorul de acasa (aveam legatura dial-up si nu stiam ca platesti cat consumi, prin urmare am platit cam un milion de lei, pe-atunci, pentru ca am stat pe Internet toata noaptea...), dar fara nici un rezultat. M-am descurajat si n-am mai incercat nici cu laureatii celorlalte premii, ma refer la chimie, medicina si economie, am considerat ca, data fiind pregatirea mea, acestea sunt mai aproape de capacitatea mea de intelegere. Literatura n-a intrat in calcul, iar premiile pentru pace nici atat, desi am incercat, imi amintesc, sa obtin un interviu cu John Hume (unul dintre cei doi laureati pentru pace ai anului 1998)? Am abandonat, cum spuneam, "cautarile", dar nu si ideea, astfel ca in decembrie (aflasem intre timp, de la Ambasada Suediei la Bucuresti despre programul special dedicat laureatilor Nobel de la Stockholm) mi-am spus din nou "de ce nu?!..." De data asta, de ce nu chiar corespondente de la Stockholm? Asa a inceput "pasiunea Nobel"! E o atmosfera speciala care "inconjoara" evenimentul - intai in octombrie, cand se anunta castigatorii fiecarei categorii (si cand incepe si "vanatoarea" de laureati, pe care incerc sa-i intervievez la telefon imediat dupa anuntul oficial), dar si in decembrie, cand are loc, la Stockholm aceasta asa-numita "Saptamana Nobel", adica saptamana in care au loc conferintele de presa ale laureatilor. Si cand, desi e cam la fel in fiecare an, e totusi atat de diferit!... si de interesant, caci daca protocolul este acelasi, oamenii sunt altii, asta da si savoarea de fiecare data. Cand a avut loc prima participare la festivitati si cum a fost? Atunci, in 1998, si am fost atat de emotionata, incat am uitat sa fac si poze, astfel ca primele imagini din timpul ceremoniei le-am "cules" in 1999. M-am simtit chiar ca intr-o poveste cu regi si regine, ei chiar participa in fiecare an la festivitati, si regele Carl al XVI-lea Gustav al Suediei, si Regina Silvia, de fapt intreaga casa regala suedeza. Si-aici pot spune acelasi lucru: ca, desi e aceeasi, e totusi atat de diferita, ceremonia! Exista un protocol care se respecta cu sfintenie, fara abatere, in fiecare an si care spune clar ca in sala se intra (numai cu invitatie, fireste!) pana la ora 16.20, ora Suediei, pentru ca la 16.30 incepe ceremonia propriu-zisa, ce tinuta (obligatorie) trebuie, s.a.m.d. Pentru ziaristii acreditati exista un numar mic de locuri la ceremonie si acestia stau la unul dintre balcoanele de pe partea dreapta a Salii de concerte din Stockholm - avantajul este ca, din pozitia aceea, se vede foarte bine nu numai intreaga sala, ci si scena, acolo unde stau "vedetele", adica laureatii, si care n-au voie sa greseasca nici un pas! Tocmai de aceea, in dimineata zilei de 10 decembrie (ceremonia are loc tot pe 10, dar dupa-amiaza), asadar dimineata are loc repetitia. Si, trebuie sa recunosc, este unul dintre cele mai spumoase momente, Sigur, nu sunt permise nici inregistrarea, nici fotografierea sau filmarea, dar, dupa ce se repeta pasii pe care trebuie sa-i faca laureatii cand se infatiseaza regelui, cuvintele pe care trebuie sa i le adreseze (nu multe, va dati seama), mana pe care i-o intinde (dreapta, caci cu stanga isi primeste diploma si medalia din mana acestuia), dar mai ales ordinea plecaciunilor (spre rege, spre podium si apoi spre sala) ei bine, dupa toate acestea poti, ca ziarist, sa-i intrebi (daca bodyguarzii iti dau voie!) cam cum li s-a parut? Unii sunt usurati, altii - putin stanjeniti (de audienta sau poate doar de ideea ca n-au voie sa greseasca?) - nimeni, insa, nu se "sustrage"! Dintre cei intervievati, nominalizati sau chiar castigatori, care a fost cel mai interesant personaj? De ce? Orhan Pamuk! Nu l-am intervievat, dar am asistat la conferinta lui de presa - a stralucit, pur si simplu! Este un om a carui simpla prezenta umple aerul de greutate, dar asta stiu foarte bine cei ce-l cunosc si pe el si care ii cunosc si scrierile. Sigur, sunt si vocile (care nu lipsesc niciodata, de nicaieri) care spun ca este arogant si ca nici opera sa nu-i chiar cine stie ce? A fost fascinant - il puteti asculta pe pagina noastra! Cat despre oamenii "mei" de stiinta, e greu sa fac o ierarhie, dar l-as aminti pe Oliver Smithies, unul dintre cei trei laureati de anul trecut ai premiului pentru fiziologie sau medicina. Pe care l-am intervievat si telefonic (deosebit de amabil si volubil), dar pe care l-am vazut si la conferinta de presa de la Institutul Karolinska din Stockholm, in decembrie. Un personaj de poveste, ii lipseau doar nepotii de pe genunchi ca sa fie un bunic veritabil (ceea ce el, de fapt, si este!) si care vorbea cu pasiune, cu har, cu umor despre fratele lui geaman ("Eu am avut un frate geaman. Din pacate, el nu mai traieste. si obisnuiam sa glumim spunand ca eu am avut genele fericirii!", spunea el), perfectionist inca din copilarie in timp ce el, Oliver Smithies, laureatul Nobel de azi, nu promitea mare lucru, dar si despre celulele stem, clonare si problemele etice ale umanitatii! Ar fi o lista destul de lunga, dar n-ar trebui sa-l uit pe James Watson - premiul Nobel pentru medicina in 1962, alaturi de Francis Crick si Maurice Wilkins, pentru descoprirea AND-ului - l-am intalnit si intervievat la Lyon, in aprilie 2003 cu ocazia aniversarii a 50 de ani de la descoprirea lor la Forumul Stiintelor Vietii, BIOVISION 2003 - un nonconformist, un "rebel" printre oamenii de stiinta, acelasi caracter razvratit si la 75 de ani, cati avea cand l-am intalnit eu, ca si la 30 sau 40? Apoi, Sir Paul Nurse, premiul Nobel tot pentru medicina in 2001, entuziast promotor al stiintei si al cercetarii fundamentale, dar si Gunter Blobel (tot premiul Nobel pentru medicina), elev al nu mai putin stralucitului George Emil Palade - Gunter Blobel mi-a acordat un interviu pe care nu-l planificasem doar pentru ca veneam din Romania, de unde provenea si Palade si pe care, in timpul conferintei de presa de la Institutul Karolinska, in fata unui amfiteatru plin, l-am rugat sa-l evoce si, fireste, nu-l pot uita pe George Emil Palade - l-am intalnit in vara lui 2001, in iunie, imi terminasem bursa la Stanford si ma pregateam pentru cea de la Caltech, din Pasadena - m-a invitat in laboratorul sau de la scoala de medicina din La Jolla, San Diego, intr-o vineri dupa-amiaza, la ora 13.00. Am stat de vorba aproape o ora jumatate. Cum sunt oamenii care decid cine vor fi laureatii acestor importante premii? Criptici! Secretosi! N-am reusit, desi am incercat, sa scot nimic, niciodata! Anul trecut, spre exemplu, i-am intervievat pe toti cei trei presedinti ai Comitetelor Nobel pentru chimie, fizica, medicina (adica cei care fac alegerile) si i-am intrebat cam cum decurge procesul, ce se discuta, ce pronosticuri, pentru anul viitor, pot face? Nimic, nimic! Nu m-am bucurat, pana acum, de nici o "scurgere de informatii"! Ceea ce este sigur, insa, e faptul ca acestia sunt printre cei mai apreciati specialisti din domeniile respective si ca in alegerea lor nu conteaza, decat valoarea lor profesionala! De-a lungul timpului, Romania s-a apropiat de cateva ori de aceste ravnite distinctii. Ce credeti ca ne-a lipsit sa si ajungem in posesia vreuneia? Nu stiu! Nu pot sa-mi dau cu parerea intr-o chestiune atat de delicata, dar pot sa va dau un exemplu: "cazul Benga", sa spunem asa. In anul 2003, americanul Peter Agre primeste, alaturi de Roderick McKinnon, premiul Nobel pentru chimie. In interviul pe care mi l-a acordat telefonic imediat dupa anuntarea premiului, in octombrie 2003, declara, vorbind despre cercetarea laureata, ca au fost cativa pioneri in domeniu printre care si prof. Gheorghe Benga de la Cluj, "Ar trebui sa-l cauti!", mi-a spus Peter Agre. Ceea ce am si facut si asa am aflat, de la profesorul Benga (si confirmat si de la alti specialisti), faptul ca primele rezultate fusesera publicate de acesta din urma inaintea lui Peter Agre. Care, se pare, a omis citarea profesorului Benga. Cu aceste noi informatii l-am cautat din nou pe Peter Agre pentru un nou interviu in care sa comenteze. Initial a fost de acord, dupa care, chiar inainte de a-l intervieva, am primit un e-mail de la biroul de presa al universitatii profesorului Agre care spunea scurt "Interview denied", adica nici vorba de interviu si ca pentru orice comentariu ulterior trebuia sa iau legatura cu biroul de presa. L-am intalnit, apoi, pe Peter Agre la Stockholm, in decembrie, la conferinta de presa si l-am rugat sa comenteze cazul profesorului Benga. Raspunsul a fost: "Nu sunt aici sa comentez deciziile Comitetului Nobel, ci sa ma bucur de premiu!", in timp ce presedintele Comitetului Nobel pentru chimie, prezent si el in sala, m-a invitat sa vin sa cercetez arhivele Nobel peste 50 de ani, cand vor fi declasificate! Asa ca, ce sa ne fi lipsit oare!? Exista voci care clameaza ca avem scriitori apti pentru Nobelul pentru literatura insa suntem o tara "mai putin importanta". Cum comentati? In anul 2006, cand Orhan Pamuk a luat Premiul Nobel pentru literatura, vocile carcotase au spus, neoficial fireste: "Sigur ca da, premiul s-a acordat pe criterii politice", asta legat de faptul ca, va mai amintiti, erau discutii foarte serioase daca Turcia ar trebui sau nu sa intre in Uniunea Europeana, daca da, cand si de ce, daca nu, tot de ce, si asa mai departe? Geografic, Turcia nu este o tara mica; din punct de vedere literar, nu pot sa ma pronunt pentru ca nu ma pricep, dar parca nici nu-i cu mult prea departe fata de Romania.

Luana DUSCHKA