Spre deliciul publicului, formatia a prezentat un repertoriu bazat pe cele doua albume conceptuale ce dau numele turneului. S-a inceput in forta cu "Revolution calling", dupa care au curs in ordine si celelalte piese de pe discul din 1987, momentele de varf fiind celebrele "Eyes of a stranger" si "I dona't believe in love". Dupa o scurta pauza au urmat trei piese ce au continuat povestea pe discul in 2006, iar finalul a fost rezervat discului "Empire", de pe care s-au cantat cinci piese superbe ("Empire", "Jet city woman", "Another rainy night", "Best I can" si "Silent lucidity"). Show-ul a fost pus in scena sub forma unei piese de teatru, cu decor, cu proiectii si figuranti. Geoff Tate (voce), Michael Wilton si Mike Stone (chitare), Eddie Jackson (bass) si Scott Rockenfield (tobe) au aratat, daca mai era nevoie, ca isi merita locul in fruntea miscarii progressive. Spectacolul a beneficiat de un sound exceptional, probabil cel mai bun pe care l-a avut vreodata o formatie de rock la Arenele Romane, ceea ce a pus si mai bine in valoare nivelul ins�trumentistilor. A fost o seara superba si un inceput perfect a seriei de concerte incendiare din aceasta vara. (Aurelian DincA)