Spectacolul a trait cam un an, cu unii dintre interpreti schimbati pentru ca parintii nu i-au mai lasat, dar a fost destul ca "Pupilija..." sa intre in istoria artei: nu doar datorita temelor tabu abordate (nationalismul, relatiile intre persoane de acelasi sex, nuditatea...), ci si pentru mo�dul dezinhibat cu care dadea peste cap conventiile dragi teatrului realist al epocii si chiar strategiilor teatrului politic "la moda" in Iugoslavia epocii. Aproape 40 de ani mai tarziu, "Maska", cea mai activa si influ�enta organizatie pe taramul independent al artei slovene, a operat o actiune arheologica de reconstituire a "Pupilijei..." - fara sa copieze la scara 1:1 spectacolul, artistul si teoreticianul Janez Jansa a refacut scena dupa scena pornind de la inregis�tra�rea video a "performance"-ului (pastrata ca proiectie de fundal) si perspectiva subiectiva a unghiului de filmare, si din relatarile distributiei originale (si ele, proiectate in reconstructie). O reprezentatie a acestui experiment de investigare a memoriei a avut loc, saptamana trecuta, la Centrul National al Dansului din Bucuresti, ca parte a proiectului international "What to affirm, what to perform?", a carui miza e, printre altele, sa aduca marturii de viata artistica in Europa de Est comunista. Janez Jansa (pe care-l cheama, de fapt, Emil Hrvatin, e croat si si-a schimbat numele cu cel al actualului prim-ministru sloven ca parte a unui experiment artistic) isi motiveaza exact asa alegerea "Pupilijei..." - ca pe un studiu scenic despre strategiile memoriei si, in acelasi timp, o restituire a adevarului estetic al unui spectacol din care amintirea tinde sa pastreze numai laturile scan�daloase. Jansa n-a vazut productia originala, avea cinci ani in '69; pentru el, "Pupilija..." a fost si e "o demonstratie de libertate". "Daca privesti cu atentie spec�tacolul, in el exista un manifest antitotalitar extrem de puternic si care acopera toate zonele: totalitarismul politic, Biserica, sistemul, nationalismul, dar si anume conventii estetice. De fapt, orice mare opera de arta e o reflectie asupra libertatii, o provocare a limitelor libertatii. Sigur ca era si spiritul vremurilor - '68 - '69, nu e ceva venit din neant". Vremurile s-au schimbat, istoria a ramas, iar la intrebarea din titlul proiectului - "Ce sa afir�mam, ce sa performam?" - Jansa/Hrvatin da un raspuns estic: "In ultimii doi ani, m-am ocupat mult de tema libertatii, in conditiile in care in lumea noastra ea e garantata prin Constitutie. Cu totii simtim ca suntem liberi, dar nu putem face ceea ce dorim, deci ce fel de libertate e asta? In mai am organizat o conferinta-dezbatere pornind de la aceasta intrebare, cu invitati din Vest si Est. Occidentalilor li s-a parut ca a chestiona asemenea lucruri e ceva tipic pentru tarile foste comuniste, inca in tranzitie. Cand, de fapt, daca te uiti la America lui Bush, ceea ce s-a intamplat acolo dupa 11 septembrie tine atat de evident de totalitarismul comunist, incat te face sa constati din nou ca democratia e un sistem fragil, care se poate prabusi in orice moment. Cei care au trecut printr-un regim comunist sunt mult mai constienti de asta si mult mai relaxati cand pun intrebari despre libertate". Slovenia sau Iugoslavia cand vine vorba de "Pupilija..."? Si una, si alta, nici una, nici alta. "Nu e nimic nostalgic in aceasta recon�structie, nu e vorba ca ei au putut face ceva ce noi n-am putea", avertizeaza preventiv Janez Jansa. "E vorba despre investigarea unor strategii care spun multe despre ziua de azi, despre o punte intre ieri si azi" - trecutul si prezentul unei regiuni pe care multi o cred "tabula rasa".

Iulia POPOVICI