Se taie vinetele pe lung, in felii subtiri cam de un centimetru, se sareaza si se lasa intr-un strecurator timp de cel putin 30 de minute. Intre timp, golim o cutie de branza ricotta intr-un vas, turnam doua linguri de ulei extravirgin de masline, punem o lingurita de oregano frecat intai in palma, pentru exaltarea parfumului, doua felii de prosciutto crudo bine-bine maruntite, 2-3 linguri de parmezan, putin piper proaspat macinat si cateva graunte de sare de mare. Amestecam compozitia pana cand devine o crema pufoasa, apoi ne in�toarcem la feliile de vinete, pe care le spalam sub jet de apa rece pentru inlaturarea sarii, le uscam cu un prosop de bucatarie si le prajim fie pe grill, fie intr-o tigaie plata, fara nici un strop de ulei. Va trebui sa fim atenti la dozarea sarii in crema, sa nu uitam ca vinetele vor ramane sarate chiar si dupa ce le spalam, iar sunca este si ea sarata. Cand vinetele sunt bine prajite pe o parte, le intoarcem si abia atunci ungem partea prajita, cu o pensula muiata in ulei extravirgin. Cand sunt gata, le punem pe un fund din lemn, presaram deasupra lor putin oregano, pentru aroma, si le lasam sa se raceasca incet-incet. Ungem apoi fiecare felie de vinete, pe o parte, cu crema de ricotta (stratul de crema sa fie gros cam de 4-5 milimetri) si facem rulouri incepand din capatul mai lat al vinetelor. Legam fiecare rulou cu cozi de ceapa verde taiate fasii subtiri, pe lungime, si tinute cateva minute in apa rece. La momentul servirii pe farfurii, turnam peste fiecare rulou un firicel de ulei extravirgin si presaram cateva frunze de busuioc, cu neglijenta studiata. (Cristian Boerean) Ingrediente - 2 vinete mijlocii (sau mai mari) - 250 grame ricotta - 3 linguri de ulei de masline extravirgin - 2 felii de prosciutto crudo - 2-3 linguri parmezan - sare de mare, piper, un pic de oregano - cateva cozi de ceapa verde Cramposie selectionata 2006, Dragasani Iata ca vechile familii nobiliare ale Romaniei continua sa faca lucruri bune pentru tara! Cramposia selectionata de la Agricola Stirbey din Dragasani (vechi domeniu viticol al casei cu acelasi nume) reinvie in cea mai buna forma de manifestare unul dintre soiurile autohtone care pe vremuri au facut faima podgoriei. Nici o legatura cu asa-zisa Cramposie care poate fi gasita, la butoi, prin cine stie ce crama dubioasa: vinul de la Stirbey e facut de un tanar mester german care nu pare sa fi auzit vreodata in viata lui de cuvantul "compromis". Fara sa se vrea a fi un vin maret, ci perfect multumit sa fie placut si satisfacator, acest vin cu parfum fin de mere coapte si pere si cu aciditate agreabila, care-i da prospetime si vioiciune, poate fi absolut delectabil cu rulourile de vinete si ricotta din aceasta saptamana.