Rasvan MOLDOVEANU 

Parlamentul a adoptat o lege care consfinteste dreptul de proprietate dobandit de fostii chiriasi pe baza Legii 112/1995. Este vorba de acei chiriasi din casele natio�nalizate care au cumparat cu buna credinta de la ICRAL-uri imobilele in care locuiau, chiar daca acestea erau revendicate in instanta. Sunt protejati si chiriasii de buna-credinta carora li s-a anulat contractul de vanzare-cumparare. Acestia vor fi despagubiti cu sume actualizate pe care le vor putea folosi ca avans la cumpararea unor locuinte puse la dispozitie cu prioritate de catre stat. Dupa 18 ani, nu numai ca nu s-a rezolvat chestiunea retrocedarii proprietatilor furate de statul comunist, dar inca sunt modificate reglementarile care guverneaza aceasta problema. Politicienii de stanga i-au gadilat pe chiriasi si i-au napastuit pe proprietari. Cei de dreapta au dat anumite satisfactii proprietarilor si i-au neglijat pe chiriasi. Guvernele, partidele, parlamentarii, magnatii umbla la aceste legi in interes personal sau electoral, ceea ce, in fond, e tot una. Doua mari smecherii se disting in paienjenisul de prevederi legislative destinate sa tergiverseze o solutionare reala, corecta si rapida a retrocedarilor: buna-credinta a chiriasilor-cumparatori si despagubirea proprietarilor. Statul detinea, in 1990, imobilele luate cu japca si inchiriate de catre comunisti dupa ce proprietarii fusesera aruncati in strada. Procesul de repartizare si inchiriere a caselor nationalizate a continuat nestingherit si sub regimul Iliescu. Noutatea absoluta, la care nici comunistii n-au indraznit sa se gandeasca, a fost vanzarea caselor nationalizate catre chiriasi, in dispretul adevaratilor proprietari (denumiti parsiv fosti proprietari), bineinteles la preturi ridicol de mici. Aici intervine notiunea de "buna-credinta", intarita ieri de Camera Deputatilor. Unii dintre ei nu stiau ca imobilul era revendicat si ca au cumparat un lucru de furat. Buna- credinta le da dreptul sa ramana proprietari. Problema reala nu este cumparatorul, ci vanzatorul. El nu a fost de buna-credinta. Este vorba de ICRAL-urile care au vandut in perfecta cunostinta de cauza, la comanda politica a lui Iliescu, locuinte revendicate in instanta. Directorii si functionarii acestor institutii sunt vinovati, dar ei sunt protejati de lege. Despagubirile la care Romania a fost obligata de CEDO sau cele acordate acum chiriasilor ale caror contracte de cumparare au fost anulate din cauza relei credinte a ICRAL-urilor, adica a statului, vor fi scoase din buzunarul cetatenilor. Liberalii au venit cu o idee care sa evite condamnarea pe viitor a Romaniei in procese internationale. Au infiintat Fondul Proprietatea, care chiar daca nu functioneaza inca, va oferi, in cele din urma, actiuni ale statului, deci tot bani publici. Despagubirea adevaratilor proprietari e o pacaleala prin care puterea politica, oricare ar fi ea, obtine doua lucruri: aparenta ca s-a facut dreptate unei categorii de vic�time ale comunismului si satisfacerea chiriasilor, care fiind mai multi sunt interesanti electoral. Chiriasii devin, la un pret subestimat, proprietari pe casele altora, iar proprietarii raman fara case, fiind despagubiti cu forta, basca nepermis de lent, de catre stat, adica de catre noi toti, la pretul real. Formula la care a ajuns Parlamentul, acum, pentru alegerile uninominale care bat la usa, e o maimutareala a solutiei care putea fi aplicata inca din 1990: despagubirea chiriasilor, nu a proprietarilor. Pro�prietarii si-ar fi primit casele inapoi, iar statul ar fi construit apartamente pentru chiriasi. Toata lumea era proprietara si efortul bugetar ar fi fost simtitor mai mic decat acordarea de despagubiri pentru toate vilele revendicate. Politicienii au aburit pe toata lumea si n-au dus nimic la bun sfarsit, in afara de propriile lor interese locative. Asta a fost toata miza legilor de retrocedare. Maharii si-au cumparat pe nimic locuintele de lux in care s-au instalat dupa 1989, urmand ca pretul corect sa-l achite statul roman, respectiv cetatenii - chiriasi sau proprietari - care au fost pusi sa se razboiasca intre ei. Cumparatori de mare buna-credinta, atunci cand nu pot fura direct, politicienii despagubesc cu darnicie din buzunarele noastre.