Pe strada Spatarului, la cateva minute de Biserica Armeneasca, am redescoperit in Noaptea de Sanziene cea mai veche casa din Bucuresti. Cladirea care adaposteste astazi Muzeul Theodor Pallady, unul dintre satelitii Muzeului National de Arta al Romaniei, a pregatit pentru noaptea ielelor un eveniment special, cu ceaiuri aromate, muzica si coronite din flori de Sanziene. Pana la miezul noptii, cei sositi la casa Melik au asteptat "jocul ielelor" printre lampioanele din gradina - aluzie la legenda care spune ca de noaptea sanzienelor apar focuri deasupra pamantului, care marcheaza locurile in care au fost ingropate comori - si au vizitat colectia muzeului. O cladire retrasa, sobra si splendida, cum putine mai exista astazi in Bucuresti, casa Melik ascunde, dincolo de colectia Raut, o intreaga istorie care prea putin s-a povestit in ultimii ani. Desi una dintre comorile ascunse ale Bucurestiului, Muzeul Theodor Pallady este unul dintre locurile prea rar vizitate, iar "Ceaiul de Sanziene la Pallady", care face parte dintr-un proiect de promovare a muzeelor satelit ale MNAR, si-a propus tocmai dezvaluirea, intr-o noapte in care se dezvelesc comorile, a unei cladiri-bijuterie. Istoria casei din strada Spatarului incepe demult, in anii 1750 - 1760. Pe la 1822, un negustor armean a cumparat-o dupa moartea primului stapan si a renovat-o pastrandu-i personalitatea, pentru a i- o oferi apoi ca dar de nunta fiului sau. Nepoata lui s-a casatorit apoi cu Jacob Melik, care, dupa initierea in arhitectura la Paris, a revenit in tara in 1844, la chemarea lui Barbu Stirbei. Dupa un exil de noua ani, Jakob Melik a gasit, la revenirea in tara, o ruina, pe care a reconstruit-o. Casa a mai suportat o restaurare, la inceputul secolului trecut, si a fost donata Municipiului Bucuresti. Iar in 1971, Colectia Serafina si Gheorghe Raut, al carei nucleu este alcatuit din desene si tablouri pictate de Theodor Pallady, a poposit si a ramas pana astazi in cea mai veche cladire din Bucuresti. Despre povestile casei si despre tablourile expuse, cei care au intrat in seara de Sanziene in muzeul Pallady au putut afla mai multe. Prin incaperile splendide, cu piese de mobilier de la Dijon si Fontainebleau si piese renascentiste italiene, se simtea parfumul de flori de Sanziene de la coronitele pe care fetele le primeau la intrare. Din sala care adaposteste desene facute de artist in anii petrecuti la Paris, cu peisaje si nuduri, vizitatorii ajungeau repede in cerdac, unde era amenajata o sala de concert in aer liber, cu perne in loc de fotolii si de unde se vedea frumos gradina interioara luminata cu lampioane. Mai multe concerte au avut loc pana la miezul noptii, unul de chitara clasica, sustinut de Costin Soare (foto), iar cel de-al doilea impreuna cu Mihail Ghiga, Mircea Ionescu si Claudiu Lobont (vioara si chitara clasica). Pe scurt, muzica baroca si ceai de caramel sau de ghimbir, cu petale de floarea soarelui, lumini reflectate straniu in oglinzile din muzeu, o fata desenand un portret al artistului care canta la chitara, tineri asezati pe perne mari in fata paharelor (din pacate de plastic) cu ceai si multe flori de Sanziene.

Monica Andronescu