Doru DRAGOMIR 

Membrii Consiliului Suprem de Aparare a Tarii se intrunesc, azi, la Paltul Cotroceni, intr-o sedinta prezidata de seful statului. Din momentul in care relatiile dintre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu au devenit tensionate, sedintele CSAT s-au transformat intr-un adevarat camp de lupta, unde cele doua tabere, ale premierului si ale presedintelui, se confrunta la scena deschisa. Prezenta militarilor romani in Irak si Afganistan, pachetul de legi privind securitatea nationala, reforma armatei si a serviciilor secrete si miza contractelor de miliarde de euro destinate inzestrarii Ministerului Apararii au constituit tot atatea motive pentru ca sedintele CSAT sa-i permita lui Basescu sa dea cu pumnul in masa pentru a-si impune propriile viziuni. Orgolii de moment sau dorinta lui Basescu de a tine calda relatia speciala cu Marele Licurici de peste Ocean au impiedicat adoptarea unor decizii care afecteaza relatiile cu Uniunea Europeana, schimbarea unor legi perimate, reforma unor institutii din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala sau demararea unor programe strategice de inzestrare cu armament modern. Participarea cu trupe in Irak a fost un subiect care l-a costat functia pe Teodor Atanasiu, fostul ministru al Apararii. La vremea respectiva, nu ideea retragerii din Irak lansata de liberali a fost un mar al discordiei intre Palatele Victoria si Cotroceni, ci modul cum a fost pusa pe tapet de Atanasiu, care s-a folosit de serviciile de informatii ale armatei pentru a lansa un semnal politic venit din partea unui partid si nu de la Guvern sau de la o alta institutie cu atributii in domeniu. Pana la urma, muschii lui Basescu au fost mai tari de cat cei ai lui Tariceanu, iar ideea liberala de a se stabili un calendar al retragerii din Irak s-a fasait lamentabil. Azi ar fi momentul propice pentru a se stabili un termen clar al retragerii noastre din Irak, avand in vedere ca majoritatea tarilor care au trimis trupe acolo si-au retras fortele din zona sau si-au stabilit calendarul retragerii. Momentul este cu atat mai bun, avand in vedere faptul ca de luna aceasta, Romania a ajuns al treilea stat in cadrul misiunii IRAQI FREDOOM, unde participa militari din 26 de tari, cei mai multi fiind din SUA si Marea Britanie. Trebuie sa ne calculam cu grija resursele umane de care dispunem, deoarece angajamentele din Afganistan sub egida NATO trebuie sa le ducem mai departe si chiar sa ne suplimentam efectivele, plus ca la orizont se prefigureaza si o posibila participare cu trupe in Ciad si Republica Centrafricana sub egida UE. Membrii CSAT vor discuta azi si despre modificarea Statutului cadrelor militare. Un subiect care da ii dureri de cap atat presedintelui Basescu, cat si conducerii politico-militare din Ministerul Apararii. Despre reforma si restructurare se vorbeste de ani de zile pe culoarele Ministerului Apararii. Numai ca acum s-a ajuns intr-un moment critic, cand cutitul a ajuns la osul celor din structurile de conducere ale Statului Major General si ale Ministerului Apararii. Deoarece MAp are doua directii de resurse umane, una sub comanda amiralului Marin si alta sub cea a lui Melescanu, restructurarea a scos la iveala un conflict mocnit intre purtatori de stele de general si trese de colonel din armata. Strategiile adoptate de fostul sef al Directiei Mobilizare si Personal din SMG, un marinar cu rau de mare, au declansat un razboi in interiorul Ministerului Apararii care probabil a ajuns si la Palatul Cotroceni in urma memoriului depus de un grup de generali disidenti din armata. In privinta programelor strategice privind inzestrarea armatei, azi, la Cotroceni, se joaca o carte mare. E vorba de contractul de patru miliarde de euro pentru noul avion multirol. Basescu joaca pe mana americanilor care vor sa ne bage pe gat avioane F-16 la mana a doua, iar Tariceanu si Melescanu merg pe mana europenilor de Eurofighter sau Gripen care vor sa ne livreze un avion nou, cu un offset de peste 80%. Suntem curiosi cum vor fi muschii lui Basescu-"Zeus" in fata lui Tariceanu-"Moliceanu", care nu a iesit prea sifonat dupa alegerile locale.