In 1975, atunci cand chirurgul Frank Mershberger din statul Indiana a intrat pentru prima data in Capela Sixtina si a privit fresca "Crearea lui Adam" a avut o senzatie de familiaritate stranie. Apoi a ramas stupefiat sa constate ca Dumnezeu intinde mana spre Adam reprezentat in interiorul unei mantii care nu este altceva decat sectiunea fidela a unui creier uman, ca si cum ar fi fost copiat din manualul unei scoli de medicina, scrie ziarul La Stampa. "De ce oare l-a pus Michelangelo pe Dumnezeu in interiorul unui creier?", s-a intrebat Mershberger. Raspunsul a fost oferit in cele 320 de pagini ale cartii "The Sistine Secrets" (Secretele Capelei Sixtine) publicata de editura HarpersCollins si semnata de Roy Doliner, cercetator de arta si profesor la Muzeele Vaticane, si Benjamin Blech, profesor de Talmud la Yeshiva University din New York si considerat unul dintre cei mai prestigiosi rabini cabalisti. Cei doi au avansat teoria conform careia "Michelangelo a folosit un cod" pentru realizarea Capelei Sixtine, atat de secret incat cel atribuit lui Leonardo da Vinci de Dan Brown pare banal. Cei doi sustin ca asa-zisul "Cod al lui Michelangelo" s-ar baza pe simbolurile Kabbalah. Buonarroti a impanzit Bolta si <<Judecata de Apoi>> cu mesaje care trimit la mistica ebraica. Incepand chiar cu omul creat din minte deoarece interpretarea cabalistica spune ca fiinta umana este rodul cunoasterii, localizata in emisfera dreapta a creierului, exact in locul in care Michelangelo il infatiseaza pe Dumnezeu. Cartea, care tocmai a fost publicata in SUA, il insoteste pe cititor printr-o miriada de exemple similare, partial reelaborate din studii precedente, partial gasite de autori, asa cum se intampla in cazul cercului aurit de pe mantia lui Aminadab, aparut cu prilejul restaurarii din perioada 1980-1999, care trimite la simbolul rusinii pe care evreii erau obligati sa-l poarte pe haine, pe vremea lui Michelangelo. In mod similar, in Cercul Alesilor din Judecata de Apoi se afla, chiar deasupra lui Iisus, doi evrei care au pe cap palarii asemanatoare cu cele pe care Inchizitia ii obliga sa le poarte pentru a se deosebi de crestini: cu cele doua varfuri care aminteau de diavol sau de culoare galbena. Profilul Judecatii de Apoi aminteste de cel al Tablelor Legii tot asa cum dimensiunile Capelei Sixtine sunt milimetric identice cu cele ale sanctuarului Eichal din Templul lui Solomon, dar ceea ce frapeaza cel mai mult este modul in care Blech si Doliner au reusit sa identifice in cele patru colturi ale Boltei, litere ebraice alcatuite din membre ale personajelor reprezentate si care trimit la concepte cabalistice: Ghimel de la gvura (orgoliu) in fresca infatisandu-i pe David si Goliat, sau Chet de la chessed (pietate) in cea a Iuditei si servitoarea ei, in timp ce picioarele si degetele lui Iona formeaza Hei care corespunde numarului 5, cate sunt cartile Vechiului Testament. Iona este infatisat intr-un peste mare, asa cum sugereaza "Midrash" si nu in traditionala balena a culturii crestine. Si in ceea ce priveste Arca lui Noe imaginea evoca Talmudul, deoarece este vorba de o mare cutie plutitoare. Acelasi lucru este valabil si pentru Eva care se naste nu din coasta lui Adam ci din soldul acestuia. Totodata, fructul tentatiei din Pomul Cunoasterii in Eden nu este marul din traditia crestina ci smochinul, asa cum relateaza Midrash. In ceea ce priveste motivul pentru care Michelangelo a impanzit cu simboluri si mesaje cabalistice inima Bisericii catolice, care era si sediul Inchizitiei, opinia autorilor este ca el e consecinta cunostintelor dobandite in adolescenta de la Giovanni Pico della Mirandola, cel mai important cabalist crestin al Renasterii, si de la Marsilio Ficino, fondatorul Academiei din Florenta familiei Medici, unde Cosimo Medici a ales sa primeasca si sa-i protejeze pe evrei cu rezultatul de a gazdui eminenti cabalisti care au resuscitat interesul pentru cunoasterea transmisa din epoca Vechiului Testament. Ajunsi la ultima pagina a cartii ai impresia ca Blech si Doliner identifica cheia "codului lui Michelangelo" in optiunea de a construi o punte ezoterica intre crestinism si ebraism, care de altfel coincide si cu identitatea autorilor: un rabin pe care l-a binecuvantat la Vatican, in 2005, Papa Ioan Paul al II-lea, iar in 2006 l-a insotit pe actualul Suveran Pontif la Auschwitz, si un pasionat de arta care isi petrece zilele intre "Sistine Secrets". (M. BICA)