Sorin ROSCA STANESCU 

Barometrul indicA nu o tendinta de crestere, ci o certitudine a descresterii. Daca nu se schimba nimic, PD-L ramane izolat pe scena politica, incapabil sa incheie coalitii, aliante sau simple intelegeri cu celelalte partide, isi rateaza orice sansa de a veni la guvernare in urmatorii patru ani, iar presedintele va avea probleme serioase in obtinerea unui al doilea mandat. Chiar si sansa teoretica de a utiliza instrumentul constitutional care ii permite, dupa alegeri, sa numeasca un guvern minoritar PD-L este spulberata de certitudinea - iar nu de posibilitatea - suspendarii lui Basescu odata cu validarea noului Parlament si desemnarea structurilor sale de conducere. In fine, tot o certitudine este ca nici Constitutia nu poate fi schimbata pana cand cade cortina alegerilor parlamentare. Si, in aceste conditii, ce spatiu de joc mai au Traian Basescu si PD-L? O primA concluzie pe care o putem extrage din experienta localelor este ca, pentru presedinte si partidul prezidential, o carte mai buna ce ar putea fi jucata in viitorul apropiat este schimbarea comportamentului. Continua harta, declaratiile ultrabelicoase, agresivitatea au condus - si a fost demonstrat acest lucru - la o stare de saturatie. Electoratul nu se mai lasa impresionat de maniera in care PD-L si Basescu isi ataca adversarii politici. Deci, cum ar spune un clasic al vietii politice romanesti, in viitor ei ar trebui sa se conduca dupa formula "ciocul mic!". Sau, ca sa il citez chiar pe "Zeus", de pe vremea cand era un membru marcant al Cabinetului Victor Ciorbea, "clanta!". Evident ca o mai mare precautie in materie de iesiri verbale, desi utila, nu poate fi suficienta. Pentru a-si maximaliza sansele, cele care mai sunt, atat Traian Basescu, cat si PD-L sunt pusi in situatia de a recurge la solutii riscante. Una dintre ele este aproape inevitabila. Este clar ca au dreptate acei fruntasi PD-L care clameaza pe toate posturile de televiziune, la toate conferintele de presa ca Basescu a ridicat scorul partidului. Un partid de opt la suta care a atins, totusi, acum, aproape 30 la suta, in ciuda faptului ca, o vreme, a stat la guvernare. O asemenea realitate impune recunostinta si respect fata de binefacator si, mai ales, ascultare. O stare de disciplina neconditionata. Dar la fel au dreptate si acei fruntasi PD-L care, printre dintii inclestati, incep sa-l injure. Si sa considere ca, desi Traian Basescu a umflat partidul de la opt la suta pana unde se afla acum, tot el i-a ratacit si capacul de la ventil. Nu poate fi ignorata opinia celor care sustin ca, daca PD-L doreste cu adevarat sa ajunga la ciolanul guvernarii in urmatorii patru ani, formatiunea ar tebui sa-si recastige aproape miraculos capacitatea de a se alia cu unul dintre cele doua partide importante. Cu PSD sau cu PNL. Dar orice reteta de natura sa conduca la un asemenea rezultat presupune, in mod obligatoriu, o revolta a partidului impotriva lui Basescu si despartirea de acesta. Evident, soluTia este riscanta. Pentru ca, daca nu se obtine efectul scontat, atunci rezultatul, in final, poate fi chiar mai slab decat ramanerea cu Basescu de gat. In plus, Basescu poate lovi primul in fruntasi ai PD-L. Si asta foarte curand. O alta solutie ar fi demisia lui Basescu. Aceasta ar avea ca efect legarea alegerilor parlamentare de cele prezidentiale anticipate si obligarea tuturor celorlalte partide sa vina cu proprii candidati pentru Cotroceni. Ceea ce ar pulveriza voturile, creandu-i lui Basescu chiar sansa de a castiga un nou mandat din primul tur. Evident, in aceste conditii, suspendarea nu ar mai putea avea loc, seful statului putand numi un guvern PD-L. Iata o carte ce merita a fi luata in calcul. Dar si asa titlul ramane valabil. La propriu si la figurat. Clanta!