Cristian UNTEANU 

Atunci cand s-a creat la repezeala un post de comisar european pentru multilingvism, toata lumea se intreba la ce va folosi in afara de indemnuri de bun simt si de mare intelepciune de tipul "e bine e sa invatam limbi straine si la ce foloseste asta in UE". Se putea oare imagina ca domnul Leonard Orban sa-si ia in serios postul si sa incerce sa medieze in problemele realmente delicate si adeseori explozive din unele tari membre, atunci cand tocmai despre refuzul multilingvismului este vorba? Personal, am mari indoieli ca s-ar putea intampla asa ceva numai ca, totul fiind posibil in politica la nivel inalt a Uniunii Europene, iata un subiect clasic de interventie pentru ilustrul nostru reprezentant european. Comuna Overijse din Belgia (limitrofa marii aglomerari urbane a orasului Bruxelles) a emis un buletin local unde, la pagina 9, anunta crearea unui "ghiseu central pentru plangeri lingvistice" destinat inregistrarii "tuturor delatiunilor privind intreprinderile care folosesc o alta limba decat flamanda". Ghiseul urmeaza sa centralizeze toate plangerile privind "prospectele comerciale si afisele agentiilor imobiliare redactate in alta limba (decat flamanda, n.n), precum si celelalte atingeri aduse statutului neerlandofon al comunei". Imediat, subiectul a provocat o dezbatere dura in Parlamentul federal unde discutia a pornit de la prezentarea efectelor directe ale acestei politici anuntate de primaria din Overijse: o scrisoare primita de un comerciant a carui pravalie in care vinde cravate are firma in limba engleza. In scrisoarea respectiva, i se cere in termeni politicosi, dar foarte categorici sa aiba firma scrisa in flamanda si sa salute clientii in aceeasi limba. Daca nu, i se transmite tot politicos, ca "pravalia sa urmeaza a fi boicotata". Desigur, reactia politicienilor a fost pe masura gravitatii problemei, ministrul de Interne federal, Marino Keulen, ce a afirmat imediat ca ideea de a centraliza delatiuni este "condamnabila, de tip Ev Mediu si dincolo de orice poate fi acceptabil", secondat imediat de premierul Yves Leterme care a spus ca "folosirea unui astfel de procedeu este inacceptabila". Sigur, la nivel strict tehnic, rezolvarea unei asemenea probleme este de competenta autoritatilor locale, apoi a celor comunitare flamande si, in final, a Guvernului federal. Numai ca, din nefericire, un asemenea caz arata ce prapastie reala exista intre discursul comunitar privind multilingvismul si toleranta intercomunitara si realitatea din teren. Nu dintr-o tara din afara UE, nu dintr-una nou intrata in sistem si careia trebuie sa i se administreze lectii umilitoare la fiecare pas si trebuie tinuta sub amenintarea sanctiunilor, ci chiar in mijlocul Europei, foarte aproape de sediul Comisiei Europene. Intr-o asemenea situatie, Comisia are ceva de spus? Nu numai ca n-are, dar este si lipsita de competente reale de actiune. Singurul lucru posibil ar fi ca domnul Leonard Orban, din pozitia sa de comisar european, sa dea un comunicat in care sa sustina ca asemenea fapte sunt incompatibile cu spiritul european si nu fac decat sa agraveze o situatie cu un inalt potential exploziv care risca sa duca la sciziunea statului belgian. Nu o va face pentru ca n-a intervenit nici in alte cazuri, in acelasi context, spre exemplu cand s-a pus problema interdictiei de a se preda limba franceza in scolile flamande...Dar, in fond, este treaba Comisiei Europene cum il lasa pe Leonard Orban sa-si gestioneze mandatul. Intrebarea mea este cum ar fi reactionat instanta europeana daca exact acelasi fenomen s-ar fi produs in Romania si nu in Belgia. Reactia ar fi fost instantanee si este foarte usor de inchipuit sirul de comisii de ancheta trimise sa vada cum s-a putut intampla o asemenea oroare, justificare posibila pentru invocarea clauzei de salvgardare pentru nerespectarea unui principiu fundamental al statului de drept. Numai ca, in acest caz, noi suntem exemplul european de toleranta. De ce nu ne da Orban drept exemplu pentru flamanzi?