Poetul, traducatorul si criticul literar Piotr Sommer s-a nascut in 1948 la Otwock, Polonia. A studiat engleza la Varsovia si de 15 ani editeaza una din cele mai prestigioase reviste literare din Europa: "Literatura na swiecie" ("Literatura in lume"). A publicat opt carti de poezie, a predat literatura la colegii cunoscute din: Indiana, Nebraska si Virginia. Poezia lui a fost tradusa in germana, slovena, slovaca si engleza. Piotr Sommer, cand ati scris ultimul poem? Nu stiu cand am scris ultimul poem, pentru ca eu schitez, pe urma pun pe hartie, dupa care iarasi adaug si tot adaug?. Dupa un timp ma uit in urma la notele mele si aflu ceva mai mult. Dar, cine stie? Poate ca am scris chiar ieri ultimul poem? Pregatesc o carte, si am cu mine si aici la Neptun, caietul in care scriu. A fi scriitor polonez este diferit in ziua de azi, fata de cea de ieri? Cum se vede el dinafara? Am fost in alte tari intai numai ca polonez, apoi ca scriitor polonez, dar este un lucru greu ca sa privesc dinafara. Exista niste calitati ale limbii care pur si simplu ar induce existenta unor scriitori remarcabili, iesiti din comun. Ei sunt asa si datorita limbii; pentru ca pun accent pe ea. Restul e mai banal si mai putin important. De exemplu, ingredientele identitatii istorice poloneze? Poate ca in sine este neinteresant sa ne gandim la ele, si doar daca le combinam cu limba, aceste caracteristici devin interesante. Eu vorbesc mai multe limbi si gasesc ca poloneza este unica in privinta muzicalitatii si a calitatii de limba. Paradoxal, desi este o limba slava, e mai putin muzicala ca rusa, dar eu consider rusa prea muzicala pentru auzul meu. Imi place mult, e o limba frumoasa, dar prea muzicala. Analogia dintre ele ar fi ca cea dintre spaniola, italiana si portugheza. Italiana e prea muzicala, spaniola are asprime, duritate, dar portugheza mi se pare absolut fascinanta pentru modul in care actioneaza in ea vocalele, diftongii, triftongii. Limba romana e confundata adesea cu portugheza?Mi s-a intamplat. Si mie mi se pare ca seamana. Am auzit insa prea putina romana, ca sa patrund bine in muzicalitatea limbii. Cand l-am auzit de exemplu pe Augustin Fratila cantand, aici la Neptun, nu mi s-au parut cuvintele din engleza iesite din comun, dar mi s-a parut extraordinar modul in care limba interactioneaza cu muzica.. La "Zile si Nopti de Literatura" ascultarea poemelor in original, fascineaza... Exact la radacina acestui lucru incerc sa ajung: si s-o vad. Daca exista o fascinatie, inspre cultura poloneza, este posibil ca ea sa se fi nascut din muzica ei asociata cu sensul, intr-un mod foarte specific. Exista o carte recenta, a unui poet care a murit acum doi ani, si care, in sfarsit a fost recunoscut. Acest autor are o culegere de traduceri, majoritatea lor fiind folclor romanesc. Traducerile sunt formidabile si sunt printre cele mai bune traduceri in polona. Le-am gasit splendide: mici poezii de dragoste si balade. Ma astept ca poezia romana contemporana sa aiba legatura cu asta, sa derive din asta, sa se refere cumva la asta. E greu de spus de ce atrag unele culturi. Sunteti redactorul sef al unei reviste de prestigiu "Literatura na swiecie" ce poate usor trimite la o revista romaneasca foarte cunoscuta: "Secolul 20". In 1977, fiind la Bucuresti, am vizitat redactia ,,Secolul 20,,. Era Dan Haulica director. Am calatorit impreuna cu Andrei Brezianu la Sibiu si la Cluj. Mi-a placut foarte mult ce-am vazut, m-au atras discutiile. Revista pe care o conduc este intr-adevar un echivalent al revistei "Secolul 20", si are foarte mare influenta in Polonia actuala. Cand am ajuns la conducerea revistei, acum 15 ani, m-am gandit sa nu ma axez pe cei mai faimosi scriitori ai momentului, pe premiantii Nobel, s.a.m.d. Ei nu sunt neaparat si cei mai interesanti. Daca au primit premiul, maine se vor gasi la fiecare chiosc, in aeroporturi Si n-are rost sa fac efortul sa-i aduc in cultura mea, cand ei sunt peste tot in lume. Si, de fapt nu mai am de ce sa-i ajut. Interesant este ca tu sa popularizezi pe cei care nu vor primi premiul Nobel. Este un experiment necesar sa vorbesti de modalitati noi de-a scrie, autorilor tineri din Polonia. Calitatea traducerii trebuie sa fie exceptionala. Ne axam si pe experiment care trebuie sa fie foarte vizibil in traduceri. Am foarte mult succes si poate nu e decent ca tocmai eu sa spun asta, dar toata lumea stie ca revista tinteste foarte sus. Sa dau doar un exemplu: nimeni in Polonia nu intelesese ca John Cage este un poet foarte interesant. Noi, cei din redactie eram convinsi de asta si i-am construit 400 de pagini de monografie, o intreaga editie! Traducerea a fost extraordinara! S-a si atras atentia asupra ei. Poezia lui nu fusese sapata si inclusa inca in cultura americana si noi am avut curajul sa ne asumam aceasta intreprindere. Aduceti in discutie bineinteles si scriitori din perioade mai vechi. Fireste, reactualizam traduceri din maestrii vechi. Revista are 450-500 de pagini. La sfarsitul fiecarei editii este prezenta si critica. Pentru ca suntem atat de fixati pe utilizarea limbii polone, desi suntem o revista de literatura universala, ne putem numi si revista poloneza de mare importanta. Importanta in primul rand pentru limba. La sfarsitul fiecarei editii avem critica traducerilor, o critica fara tabu-uri, si fara conformisme. De mult ori se intampla sa fie criticate dur si scrierile unor autori importanti. Pentru asta suntem renumiti, si eu accept postura de ,,oaie neagra," cu mare satisfactie? Ce tiraj are publicatia? Apare in 3000 de exemplare. in comunism aparea in 30.000, dar este foarte bine si asa Ce fac tinerii scriitori cu limbajul promiscuu? ii mai dau importanta dupa aproape doua decenii de libertate? Limbajul promiscuu e marginal si l-au cam dat la o parte. Pe la inceputul anilor '80, canonul a dat semne de schimbare. Era cam inainte de sfarsitul comunismului. Scrierea de poezie era previzibila pentru ca totul era doldora de politica. Atunci cand a venit ,,legea martiala" peste noi. in '81, nu mai scria nimeni diferit, totul era la fel.de plicticos. Se scria numai "poezie politica". Cum e si firesc, nu s-au mai raportat la acel moment. Este de inteles. Situatia se copsese si, la inceputul anilor, 90, cei care-si publicau a doua, a treia carte, s-au rupt total. Cautau nume care sa le devina modele si care sa nu apartina perioadei dinainte. Ceva mai personal, care sa nu fie foarte politic si nici constrangator. Nu le placea ( ca de altfel nici mie "rolul scriitorului" polonez: cineva cu obrajii umflati care trebuia sa fie autoritatea morala in orice. Problema cu ,,statura morala", teapana n-a putut sa stea in picioare. Ca sa nu mai vorbim ca acei scriitori erau batrani si incepeau sa cam moara. Ce elemente le-au mai fost favorabile? Un element a fost situatia politica si altul a fost schimbul de generatii. Noii critici sunt si ei tineri. In mod natural (este o congruenta in aceasta situatie) si criticii sunt favorabili tinerei generatii. Ei au importante pozitii in ziare, la radio, in televiziune, au multe reviste noi, si televiziuni si este greu sa mai gasesti cronici favorabile pentru vechea garda. E totusi o situatie in tranzitie, vechiul canon e dus, iar cel nou nu e chiar total format. Se tot formeaza. Interesant este ca sunt recuperati autori care au fost neobservati si deodata apar in fata, devenind noi modele. Multi dintre ei nu mai sunt din pacate in viata. Au fost total neglijati sau nu au fost asezati in pozitia lor calitativa fireasca. Sunt multe exemple. Nu se scria despre ei si nu au fost cititi destul. Un nume mare este Alexander Wat (nascut la Varsovia in 1900) care a emigrat la Paris unde s-a sinucis in 1967 si doar in ultimii 15 ani a fost descoperit cu adevarat. Dupa mine si dupa multi altii este mai proeminent ca Czeslaw Milosz, mai bun. Milosz este un scriitor important, dar Wat este deosebit. Exista un Erji Witowski. El a tradus splendidele balade romanesti. Iata, cum la o prima mana am numit dintre cei mai importanti scriitori in ochii polonezilor. Ei sunt cumva scriitori noi, pentru ca acum au fost reconsiderati. Sunt autori inventivi in expresie, ce au innoit limbajul. Au fost insa si foarte implicati moral timpului lor. Wat a fost de exemplu arestat de sovietici si dus in Siberia. Pe la mijlocul anilor '50 a fost eliberat si s-a intors in Polonia. Pana si in lagar scrisese tot poeme dadaiste, in care erau elemente de umor. Milosz a fost foarte bun pentru Wat, pentru ca a realizat o carte de interviuri care a ajuns o carte clasica si a fost publicata in America sub titlul ,,Secolul meu,,.Este o carte extrem de bine exprimata, o carte clasica despre cineva care ti-a fost un tovaras de drum, dupa care drumurile s-au separat in mod gradat. E mai interesanta dupa parerea mea, chiar decat cea a Nadejdei Mandelstam. Se vede ca ei nu sunt niste estetizanti separati de istorie si de viata. Au fost implicati in viata, deci nu este o chestiune legata strict de interesul lingvistic. Sunteti un opozant al vechiului regim? Am facut si eu parte la modul general din "underground". De altfel, absolut toti prietenii au fost disidenti. Nu sunt o fiinta politica, dar sunt interesat de viata publica. A influentat catolicismul, pozitiv Polonia? Poate ca a avut o influenta pana la un moment dat. Rolul bisericii este astazi cam agresiv fata de societatea civila. Este o presiune, chiar o uzurpare care nu e normala. in unele momente istorice n-a fost rau, desi ele nu sunt usor de gasit. Nu sunteti prea critic? Poate sunt prea critic. In ultimii 20 de ani ierarhia in biserica este conservatoare si cam xenofoba. V-a interesat tema colocviilor privind viitorul literaturii? Eu n-am vrut sa fiu parte din programul teoretic al colocviilor. La inceput nu mi s-a parut interesant, totul era previzibil, si nu m-a atras. Dupa doua zile asa si asa, a venit insa cea de-a treia zi foarte interesanta si mi-am schimbat imediat parerea. Ce vi s-ar fi parut mai interesant de discutat? Sa se vorbeasca despre imposibilitatea traducerii catre anumite limbi si catre anumite culturi. Mecanismele pietii literare, peste tot in lume sunt orientate catre tradus, tradus, tradus.Nu totul poate fi insa tradus, soptit din ureche in ureche in alta limba si facut hrana de supermarket Asta e o consolare. E conceptul meu despre viitorul literaturii. (Multumiri pentru sprijinul dat scriitoarei Ioana Ieronim)

Iolanda Malamen, Neptun,10 iunie, 2008