Rares BOGDAN 

Clujul nu reuseste sa-si depaseasca mentalitatea rurala. Cu o populatie ce a crescut progresiv in ultimii ani, orasul ce se viseaza capitala a Ardealului risca sa-si dovedeasca, in fata unor provocari culturale de amploare, micimea si limitele unui biet sat ardelean devenit intamplator pol investitional. Nimeni nu poate contesta ca orasul traieste un miracol din punct de vedere economic si investitional, insa un observator atent la ceea ce inseamna "cealalta parte" a acestui oras poate descoperi lucruri infioratoare privind rigiditatea taraneasca a majoritatii locuitorilor sai. Cartierele par satele unei comune. Gaini crescute pe balcon in Manastur, ceapa si rosii crescute intre blocuri in Zorilor si Gheorgheni, cotete cu porci la marginea Marastiului si Grigorescului nu sunt doar simple relicve ale civilizatiei satului transferate in inima metropolei clujene. Pur si simplu, marea majoritate a locuitorilor Clujului nu au putut imbratisa coordonatele vietii citadine, ramanand tributari ruralismului profund. Toate aceste realitati, se ascund sub pres si se scot in fata proiecte de zgarie-nori, business center-uri, mall-uri si magazine cu brand, vin peste noi si arata lumii adevarata fata a unui oras ce a ars etape in devenirea sa. Supararea este pricinuita de comparatia intre Cluj si Sibiu, avand placerea sa fiu invitat la evenimentul "15 ani de Excelenta" a prestigiosului Festival de Teatru de la Sibiu. Pe langa aceasta comparatie, sunt informatii absolut socante cu privire la modul in care vad clujenii TIFF-ul. Primul soc il reprezinta suma investita in eveniment de catre cele doua administratii, cea sibiana si cea clujeana. Cu 400.000 de euro a ales sa sustina Festivalul International de Teatru din Sibiu primaria lui Johannes si cu inca 100.000 de euro, Consiliul Judetean, condus de Botesch. La Cluj, TIFF-ul a primit doar 100.000 de euro de la Primaria lui Boc si nimic decat promisiuni de la CJ-ul lui Nicoara. Asta, in timp ce bugetul Clujului este de cateva ori mai mare decat al Sibiului. Dar aceasta diferenta este data tocmai de modul in care privesc astfel de evenimente reprezentantii celor doua orase. Clujul se afla inca la faza lautarismului de tip Festivalul Berii, in timp ce Sibiul a inteles, mai repede decat alte orase, ca dezvoltarea unei urbe nu poate fi privita doar din perspectiva economico-imobiliara. Sansa pentru Cluj a venit din partea a trei companii, Vodafone, IMPACT si Iulius Mall care au inteles ca investitiile economice trebuie dublate de cele cultural-spirituale. Investitia in cultura si punerea in valoare a identitatii proprii fiecarui oras duc, in cele din urma, la o renastere spirituala si la o afirmare a specificului fiecarei urbe transilvane. Clujul risca in acest moment sa fie asemeni multor milionari post-decembristi ce circula cu masini de sute de mii de euro, asezonate cu diverse accesorii de lux, dar care, in vilele gigantice, nu detin decat maxim o pereche de carti de joc, biblioteca fiind o anexa netrebuincioasa pentru cei ce cred ca banul face totul. Ar fi prea multe de spus despre cetatenii urbei de pe Somes, dar trebuie amintit ca avangardismul si modernismul raman inacceptabile pentru cei care au vazut in filmele din acest an de la TIFF doar sex, homosexuali si incest. Tot o bila neagra merita un Cluj in care cluburile, barurile si restaurantele se inchid la ore in care viata la Portoroje, Cannes, Karlowy Vari, Salonic, Sarajevo, Avignon, Edinburgh sau Sibiu si Bucuresti incepe sa tresalte. Aici, conservatorismul si-a pus amprenta inclusiv pe proprietarii acestor "asezaminte". La Cluj, de frica unora care reclama orice si oricand, municipalitatea a tras obloanele peste oras, fenomen ce aminteste de trecerea cirezilor de vaci prin satele transilvane, moment ce semnifica incheierea unei zile in lumea satului. Lipsa unor manageri culturali, lipsa vehicularii conceptelor moderne de oras creativ si regenerare cultural-istorica poate duce Clujul in situatia in care cei 100.000 de studenti sa nu mai insemne nimic intr-o mare de uniformizare a lumpenului post-proletar clujean si a plebei rurale coborata de pe vai, ce tind sa devina stapanii absoluti.