Nu avem IncA o istorie scrisa a Romaniei in secolul al XX-lea, dar avem un sumar nescris, viu, al acestei istorii in exilul romanesc. Patru fundamentalisme politice isi disputa harta politica a Romaniei, intr-o batalie inca neincheiata pentru monopolizarea interesului national: legionarismul, antonescianismul, monarhismul si securitismul. Cel din urma continua sa fie exagerat paranoic de celelalte trei, care, fiecare, in parte, crede a avea adevaratul patriotism in curtea sa. Singurul care a InTeles, inca din 1946, tragedia acestei batalii pentru monopolizarea sensului istoric al Romaniei a fost Mircea Eliade. A propus, inca de atunci, reunificarea acestor fundamentalisme ireconciliabile si dezastruoase pentru rezistenta anticomunista a romanilor din exil. Ce a propus Eliade? Depolitizarea. Iesirea din fundamentalismele ideologice. Cum? Prin rezistenta culturala. Prin creatie culturala romaneasca majora. A fost si singurul care a urmat acest program. Toti ceilalti cu minti antrenate pentru creatii majore au ales calea maximalismului politic. Legionarii au continuat sa-i urasca pe antonescieni ori pe monarhisti si sa vada in ei spioni ai securitismului. Si viceversa: monarhistii ii suspectau pe legionari ca s-ar fi vandut national-comunismului ceausist. Legenda de azi, cum ca Securitatea a dezbinat exilul romanesc, este singura... creatie majora a acestui exil, care n-a avut puterea spirituala de a urma programul Eliade, dar nici capacitatea de a intelege ce tragedie a mostenit din interbelicul Romaniei. CeauSescu era bine informat. Aflase ca Eliade era singurul lider din exil care incercase ceva pentru scoaterea lui din dezbinare. Era interesat de acest program. Si-a trimis emisari la Eliade ca sa obtina o intalnire cu el. Dar a greSit grav cu unul din ei, Adrian Paunescu. In 1970, poetul obtinuse un interviu de la Eliade, sub promisiunea ca, daca il va publica, o va face fara imixtiuni ale cenzurii. L-a publicat cenzurat pe jumatate si "dialogul" dintre Ceausescu si Eliade s-a dus dracului. Tot acolo s-a dus, atunci, si ultima sansa de a pune capat dezbinarii exilului romanesc.

Ioan BUDUCA