Aflarea adevarului a fost singurul suficient de crunt incat sa-i curme viata unui erou al Uniunii Sovietice pentru care ororile celui de Al Doilea Razboi Mondial si cele ale regimului comunist nu mai erau de mult un secret. La Stalingrad a castigat cea mai inalta distinctie militara (devenita in momente cruciale ale existentei sale "moneda de schimb"), iar pe un camp de batalie, unde zacea ranit a cunoscut-o pe Tatiana, iubirea vietii lui. Anii de pace, in loc sa recompenseze sacrificiile eroilor, sunt si ei tragici, numai ca ororile se strecoara lent in viata de zi cu zi. Ramas vaduv si silit sa joace in continuare comedia patriotismului de parada, Ivan si-a gasit alinare in alcool. Singura raza de lumina din realitatea trista este Olia, fiica lui, ce parea a fi o invingatoare. Fatala deziluzie!
Daca a se complace in jocul ritualic "de-a eroul Uniunii" devenise un mod de a-si duce traiul de pe o zi pe alta, mandria de a fi tatal unui fete ce reusise - prin propriile-i puteri - sa treaca dincolo de "granita" comunista descoperind stilul de viata "occidental" sub regim era unica ratiune de a fi. Insa tanara ascunde un secret: santajata de KGB pentru o aventura de-o noapte, Olga a devenit prostituata de lux in slujba serviciilor secrete sovietice.
Melanj de duiosie ruseasca si parfum frantuzesc, romanul de debut al lui Andrei Makine "Fiica unui erou al Uniunii Sovietice" (Humanitas Fiction, traducerea Ileana Cantuniari) se citeste dintr-o suflare. Critica i-a fost inca de la inceput favorabila lui Makine, iar cartile care i-au urmat acesteia ("Pe vremea fluviului Amur", "Testamentul francez" etc.) n-au facut decat sa-i confirme talentul si sa-i consolideze pozitia de scriitor despre al carui stil L'Express titra ca "are o frumusete clasica si tenebroasa in acelasi timp, care i-a siderat pe francezi".
Andrei Makine s-a nascut in '57 la Krasnoiarsk (Siberia). A studiat filologia; a obtinut un doctorat la Universitatea Kalinin din Moscova; a predat filozofie la Institutul din Novgorod. In '87, a cerut azil politic in Franta, unde, la inceput, a trait intr-un cavou din cimitirul P�re Lachaise (Paris). A gasit o camaruta in Montmartre, unde scria de mana pe hartie luata de la un centru de colectare a maculaturii. Manuscrisele i-au fost refuzate la inceput, pana cand, reuseste sa publice "Fiica unui erou al Uniunii Sovietice" (1990). Incepea o cariera literara care a culminat, in '95, cu romanul "Testamentul francez" (castigator al premiilor Goncourt si Medicis).