"Poezia concentreaza multe lucruri, fiecare vers e plin de povesti si de idei, e esenta. Daca-l despachetezi si il povestesti si-i pui apa, ajungi la proza si proza chiar se plateste din cand in cand, pe cand poezia e un fel de... poveste de dragoste. In viitor oamenii vor vorbi insa in versuri, din necesitate, pentru ca n-or sa aiba timp sa vorbeasca in proza. Andrei Codrescu, voci avizate, tocmai au decretat aici, la "Zile si nopti de literatura" ca literatura, intr-un tarziu numit viitor, s-ar putea sa urce invinsa si resemnata, "pe esafod". Dupa ce i-am ascultat pe colegii mei de breasla discutand despre incertitudinile asupra viitorului poeziei, asupra literaturii, brusc m-am razgandit: eu cred ca literatura are un viitor stralucit fiindca astazi suntem inconjurati de text si comunicam mai bine decat am comunicat in trecut. Ceea ce trebuie sa facem ca scriitori in plus, este sa antrenam oamenii de rand sa asculte si sa vada, fiindca textul care ne inconjoara este plin de poezie si ai nevoie numai de urechi si de ochi cu care sa desprinzi din marea asta de sunete si litere, cu adevarat ceea ce este frumos. Nu trebuia sa incep atat de brutal dialogul, cu atat mai mult cu cat, de curand, au aparut in librariile romanesti: o carte de poezie scrisa de tine impreuna cu Ruxandra Cesereanu si o antologie din poeziile tale. Ruxandra Cesereanu mi-a trezit din nou pofta pentru limba romana si am inceput asa ca o joaca. Ne-am intalnit aici, la Neptun, acum doi ani pentru cinci minute... An in care ai si primit de altfel Marele Premiu al Festivalului... Da, si am decis sa colaboram prin e-mail si dupa cateva schimburi de cuvinte, propozitiile noastre au devenit foarte serioase si au inchegat un fel de viata intreaga ce s-a transferat magic in poezia noastra. Cum a fost "lupta" pentru cucerirea textului? Ne-am luptat pe idei de viata, de intimitate, de gen, de sex si la un moment dat nu mai stiam pe ce limba scriam. Eram in interiorul discutiei noastre si uitasem de tot unde ma aflu. Cand m-am trezit mi-am dat seama ca este poezie si ca este scrisa in limba romana. Andrei Codrescu, in Romania de azi se publica literatura americana de succes si, deseori destinele unor scriitori fascineaza. Ce este totusi America pentru scriitorii ei? Nu putem generaliza despre scriitori, cum nu putem generaliza despre America. Este o tara enorma, diversa, posibilitati exista in ea si pentru genii si pentru idiotie in aceeasi masura. Scrisul in ultima vreme ca si alte lucruri in America s-a despartit in curente si miscari si in sensul publicitatii si al succesului de masa, si in sensul opus al ermetismului si al teoretizarii despre literatura. Traim intr-o limba si o tara extrem de bogata, intr-o societate care-si pune intrebari tot timpul si raspunde in felul in care poate. Oamenii mai simpli raspund cum pot ei, si cei informati, raspund interesant si complex. Universitatile se ocupa foarte mult de teorie si de poezie fara sa stie daca literatura va fi raspandita sau va avea... un singur cititor sau ascultator. Ne framanta intrebari ca: "Cine suntem acum, in sec. 21?" "Ce este America?" Suntem un laborator pentru intreaga lume sau suntem o expresie a unui "imperialism cultural?" Intrebari adevarate si receptate si in America cu multa framantare si incertitudine. Are grija societatea americana de scriitor? In America, scriitorii sunt rasfatati. Nu insa cei care sunt publicati de editurile mari, fiindca editurile mari nu stiu cum se vinde poezia si proza. Internetul a intervenit facand posibile conversatiile cu oamenii pe care-i pretuim si cu cercurile noastre comune. Sa fii scriitor in America, acum, este o pozitie privilegiata. Nu e numai un hobby, ci poate fi si o ocupatie principala fara sa fie nevoie si de altceva. Dar poti sa traiesti din banii pe care-i faci la MacDonald's si sa scrii poezii pe care sa ti le citeasca doi-trei prieteni. Sau poti trai din lecturi cu public, platite... Poti. Sunt multi poeti care-si castiga traiul facand sali pline in America. Cei mai cunoscuti au audienta de cinci sute pana la o mie de oameni. Si eu am audienta buna fiindca sunt cunoscut din emisiunile de la radio. Cand vin sa ma asculte sunt surprinsi de poezia mea. O capcana. Andrei Codrescu, este greu sa te faci cunoscut ca scriitor in America si totusi tu ai reusit acest lucru, dar radacinile tale sunt totusi aici... Radacinile mele sunt in Romania, la Sibiu. Am plecat din tara la nouasprezece ani, si aici mi s-a format viziunea asupra multor lucruri dar m-am ratacit de ea pana in 28 decembrie '89, cand am venit ca sa relatez despre Revolutie... Am revenit de atunci deseori si acum mi se pare ca am regasit foarte proaspata limba romana pe care o parasisem ca adolescent. A fost un fel de renastere. Cand am inceput sa vorbesc din nou limba romana, m-am simtit ca un copil care descopera cum se spune lucrurilor pe nume. Ai si un frate in Romania... Un frate numai de tata, dintr-o casatorie ulterioara a lui, cu o ungureoaica tinara din Sibiu. L-am cunoscut tarziu, dar comunic foarte bine cu el. Am fost si la nunta nepoatei mele... Cum iti pare literatura romana de cand ai reluat legatura cu ea? Vad o mare diversitate, vad tineri scriind proze dure, articole polemice, ii vad pe scriitorii care se bat pe locurile pe care le-au cucerit cu destula greutate. Mi se pare asadar o scena foarte vie. Imi plac mult scriitorii tineri; eu si pe Mircea Cartarescu il consider tanar. Sunt scriitori extrem de vii care-si iau inspiratia din societatea actuala. Comunismul pentru ei inseamna memoria parintilor, fiindca experienta lor e alta. Ce efecte are si va avea globalizarea? Globalizarea are efecte certe economice, care la randul lor au efecte asupra literaturii, dar intr-un fel si rezistenta la globalizare prin limba poate sa creeze ceva viu si apartenenta la Europa poate sa creeze ceva viu, asa ca polemicile pot naste noutatea. S-ar putea ca ea, cultura romana sa piarda prin globalizare, in sensul ca o anume corectitudine politica (ce in America, spre exemplu, face si bine si rau) ar putea inhiba scriitorii. Dar nu vad inca asta in literatura romana. Scriitorii se opun uniformizarii prin expresii vii si violente si limba de strada, si limba vorbita si expresii care vin dinauntrul limbii. Scriitorii romani sunt mai dezinteresati de politica, decat cei americani? Romania este o tara mai mica si are mai putini scriitori. Intr-un fel, fiecare din ei participa la politica daca vrea sau nu. Multi scriitori americani au scris carti impotriva razboiului din Irak si a guvernarii republicane, Eu nu m-am implicat pentru ca am trait prea mult aici si stiu cat de repede ajunge retorica politica un loc comun. Nu exista aici in Romania, scriitori cu care sa ma fi intalnit si sa nu fi comentat situtia politica, chiar daca in scris nu o fac . Mi se pare asadar destul de viu interesul lor. Emisiunile tale de radio ti-au adus o binemeritata notorietate in America. Le-ai adaptat in timp cerintelor imediate ale socialului, mediului? Traiesc si imbatranesc in America am experienta si ideile mele radicale si anarhiste din tinerete s-au mai modificat, au devenit mai moderate. La inceputul emisiunilor eram foarte plin de mine si puteam spune o droaie de lucruri impotriva guvernului, vorbeam cu vocea mai ridicata (veneam de aici) de cat se obisnuieste in discursul american... Ai devenit mai intelept. Am inteles un lucru sau altul si m-am convins ca poti avea si discutii civilizate si cu cei care au pareri opuse. Dar inca ii sustin pe tinerii care au pozitii radicale si carora le place energia vitala a opozitiei. Cum este radio-ul in comparatie cu televiziunea? Mult mai profund, comentariile mai serioase pentru ca acolo simti ca esti in aceeasi camera cu cel care vorbeste. Televiziunea are multe semnale vizuale care te impiedica sa asculti. La televiziune 30 de secunde sunt un timp enorm... Mi-a placut romanul tau "Casanova in Bohemia" aparut la "Polirom". Am scris cat am putut de bine aceasta carte bazata pe memoriile lui Casanova, care sunt foarte frumoase si bine scrise. Am vrut sa-l reabilitez pe el ca pe un iluminist al secolului 18, un corespondent al lui Voltaire, nu numai aventurierul cunoscut din literatura populara. Ai avut multi cititori ai romanului in America? Cartea s-a vandut destul de bine, dar un pic sub asteptari. Au cumparat-o oamenii, dar la un moment dat probabil nu stiau ce citesc, nu era istoria simpla a unui cuceritor sexual. Editurile au un rol in promovare? Asta e o problema: daca editura va da bani ca sa promoveze cartea, ea se vinde mai bine, daca nu... Se vinde poezie in America? Se pun in librariile mari doua-trei exemplare din poetii cei mai cunoscuti, dar poetii isi vand cartile la lecturile publice. Daca vin o mie de oameni si se vand cinci sute de exemplare, e un lucru multumitor.

Iolanda MALAMEN