Cristian UNTEANU 

Din ce in ce mai mult, obsedati de singura valoare pe care o recunosc, adica iesitul la putere, politicienii nostri trimit Romania intr-un fel de bula atemporala, neconectata la ceea ce se schimba in jurul nostru. Schimbari care se petrec cu o viteza ametitoare si anuntand modificari de substanta ale tuturor hartilor geopolitice si redesenarea sistemelor de interdependenta. Diplomatia noastra, de o calitate mai mult decat mediocra, n-a informat la timp si corect ca in spatiile limitrofe se tesea de mult timp un nou rationament de putere din care noi eram exclusi. Am constatat numai rezultatele si, cum ne este felul, ne-am cainat neintelegand nimic, intrebandu-ne daca nu cumva suntem tinta unei conspiratii daca nu globale, cel putin regionale. N-am sesizat ca, extrem de abil, am fost folositi drept porta-voce americana pentru a transmite - si nici macar nu sunt foarte convins ca am stiut in totalitate ce facem - mesajele cele mai dure impotriva Rusiei, fiind, ca din intamplare, singura tara din UE angajata alaturi de unele tari din jurul Marii Negre in asamblarea unei utopice variante alternative a pietei de energie, am sustinut proiectul Nabucco in timp ce toti ceilalti din UE semnau in veselie contracte cu companiile rusesti pentru conducte al caror desen fac acum ca Romania sa fie singura tara neintegrata in sistemele de transport. Recenta reuniune de la Sankt Petersburg ar fi trebuit sa ne lamureasca asupra a ceea ce se intampla. Nu va fi asa pentru ca intre mesajele de acolo si repetarea alegerilor de la Sintesti noi vom fi atenti la cel de-al doilea eveniment pentru ca acolo va fi circ pe gratis si asta intelegem si ne place. De ce sa ne pasioneze ce va fi in lumea de maine daca mesajul asta e dat de Medvedev si sa nu stam, cu mult mai bine si mai comod intelectual, sa-l admiram pe politicianul nostru local, Adrian Copilul Minune, simbolul real si incontestabil al pasiunilor din Romania reala? Dar ce-a spus Medvedev? A anuntat ca, alaturi de noi, marele proiect desenat si pregatit de Putin va fi pus acum in aplicare. Punctul sau central, asa cum fusese deja anuntat in reuniunea de la Baku de anul trecut a Organizatiei de cooperare de la Shanghai, il reprezinta formarea unei piete energetice regionale comune si transformarea rublei in valuta forte de referinta pentru acest spatiu. Refacerea URSS? Mult prea simplu si extrem de putin in raport cu marile ambitii ale Rusiei de azi. Asta pentru ca, atunci cand vorbeste despre "spatiu regional", Rusia are in vedere nu numai republicile din fostul spatiu sovietic, tari aflate acum intr-o dependenta economica din ce in ce mai marcata fata de Rusia. Priveste mult mai departe, inspre cooperarea economica extinsa cu China, India, Pakistan si Iran, extrem de posibil si cu un Afganistan inca instabil in ciuda uriasului efort militar si economic facut de NATO si de UE. Context in care anuntul privind transformarea rublei in moneda de referinta poate sa fie o miscare cu efecte colosale in raport cu echilibrul precar al actualului sistem financiar mondial. Miscarea se produce in momentul in care dezechilibrele au devenit extrem de primejdioase datorita cresterii continue a pretului petrolului, incapacitatii americane a a-si revaloriza moneda si a dorintei europenilor de a opri cumva valorizarea euro. Poate cu pretul acceptarii tacite a miscarii rusesti care ar putea introduce in ecuatia mondiala o noua moneda forte, garantata prin sistemul de dubla rezerva, depozite in aur si resurse naturale. Moment in care se va putea pune din nou, de data asta in cu totul alti termeni, problema ca Rusia sa poata fi de acord cu spatiul de liber schimb pe care i-l propune de mai multi ani Uniunea Europeana, dar balansat de eventuale acorduri similare cu tarile din Organizatia de cooperare de la Shanghai. Noi unde suntem in acest rationament? Fiindca n-am stiut de el si nici nu ne-a pasat, nu ne baga nimeni in seama. Dar cine va castiga la Sintesti?