Victor RONCEA 

La nici un an de la moartea, inca neelucidata, a Patriarhului Teoctist, Biserica Ortodoxa Romana pare mai subminata ca nicicand. Dupa ce actualul Patriarh, Daniel, s-a internat in spital, amanand intronizarea noului Mitropolit al Moldovei si Bucovinei pana ieri, parca miscarile divergente s-au intetit. Semne s-au tot dat, dar ele au ramas nebagate in seama de Noua Patriarhie, care a preferat sa se razboiasca cu ziaristii doritori de adevar decat sa pedepseasca la timp semnele ereziilor viitoare. Prima cadere majora a aparut de Boboteaza, cand Episcopul Oradiei, Sofrornie Drincec, a savarsit Sfintirea cea Mare a apei la Boboteaza impreuna cu episcopul greco-catolic Virgil Bercea. Pacatul Episcopului Sofronie este la fel de mare cu cel mai cunoscut, al Mitropolitul Nicolae Corneanu, care s-a impartasit cu nonsalanta impreuna cu catolicii si greco-catolicii, pentru ca sfintirea apei la slujba de Boboteaza este o prelungire a Sfintei Liturghii. Gestul sau a avut insa antecedente: in toamna lui 2007 Sofronie a participat la un concert de colinde la greco-catolici impreuna cu membrii corului Facultatii de Teologie Ortodoxa din Oradea. Cu acest prilej, a cerut iertare amicilor sai schismatici "pentru toate necazurile pricinuite de inaintasii sai ortodocsi greco-catolicilor"! Adica pentru ca ortodocsii au acceptat sa fie spanzurati, trasi pe roata, spintecati sau biciuti, ei si familiile lor, odata cu arderea caselor si confiscarea bisericilor lor. Pentru aceasta iertare pangaritoare a memoriei martirilor romani ortodocsi, Drincec, un adevarat greco-catolic sub acoperire, a fost primit cu aplauze la scena deschisa. Mai mult: el a spus, "profetic", sub imperiul aplauzelor prelungite, ca se spera ca in curand sa se ajunga la "impartasirea din acelasi potir". Nici nu a durat mult. Si, cu toata gravitatea faptelor, Sfantul Sinod a tacut. Daca ereticul ar fi fost caterist si atunci, poate alte acte anti-ortodoxe ar fi fost prevenite la timp. Toate acestea s-au intamplat dupa ce Sofronie, care s-a ornat pe sine cu o carja si un crucifix de vreo 25.000 de euro, deja impietase scaunul Oradiei. El a comis intai magaria expulzarii smeritului Preasfintit Ioan, nerespectat nici macar dupa moarte, si a inceput o campanie de prigonire a preotilor care incearca sa apere Biserica nationala in fata prozelitismului strain, amenintandu-i chiar cu caterisirea "dupa ce mitropolitul Bartolomeu nu va mai fi". Sofronie nu este singurul care doreste indepartarea Inaltului Anania, un soldat al lui Hristos care sta drept pavaza a dreptei credinte romanesti. Un fel de ziarist raspopit pe la o secta schismatica a ereticilor stilisti tinea cu neobrazare o "predica" publica despre necesitatea retragerii la pensie a "leului Ardealului". Sucitul a perseverat apoi in cadere colindand tara cu manifeste ale dezinformarii legate de moartea Patriarhului Teoctist si implicarea "conspirativa" a Mitropolitului Bartolomeu in sprijinirea lui Teofan. Si aici, Patriarhia a tacut, desi maculatura era tiparita si binecuvantata de Mitropolitul Streza al Ardealului, cunoscut si pentru diverse concerte sustinute in Catedrala de la Sibiu, cu aceleasi aplauze si ovatii de inspiratie occidentala, in Casa Domnului. Apoi, ca un facut, parca pentru a tacea mai adanc, Patriarhia s-a inchis. Pentru renovare. Catedrala a ramas goala prin trimiterea la plimbare a moastelor Sfantului Dimitrie din Basarabi. Soarta ortodoxiei romanesti parca s-a transpus in imaginea bisericii intunecate unde doar la mormantul Patriarhului Teoctist mai palpaie o lumanare, aprinsa de familia Intaistatatorului, ramasa neimpacata. CAnd toate acestea intrau, pe tacute, ca niste sageti otravite in trupul Bisericii, din neant au aparut, la inceput, doua "sindicate preotesti": la Craiova, de unde a plecat Teofan si la Iasi, unde s-a dus. Ele s-au inmultit rapid, ca ciupercile mutante dupa o ploaie acida. Pentru a mari fisura care se intrevede, Corneanu, cel mai prolific si cel mai jalnic informator al Securitatii din randul BOR, rasfatatul "societatii civile", care trebuia sa se tunda la o manastire chiar din 17 decembrie 1989, vine si da o lovitura de cutit in coloana ortodoxiei romanesti. Cu toate cererile si revolta reprezentantilor clerului si a cinului monahal, a marilor duhovnici si ai dreptcredinciosilor, si de data aceasta Patriarhul tace. El prefera sa transfere intrega responsabilitate Sfantului Sinod, dar abia peste o alta luna. Cand se mai pot intampla multe... Insa parintele Arsenie Papacioc ne invata ca "daca unul singur tine adevarul, acolo e Biserica si Ortodoxia va supravietui prin el", iar parintele Justin Parvu avertizeaza ca daca unii vor ramane nepasatori si vor tacea, "atunci pietrele vor striga".