In urma informatiilor privind finalizarea asa-numitei "reforme Maior" in Serviciul Roman de Informatii, am solicitat unui expert al intelligence-ului romanesc, generalul Aurel Rogojan, sa ne descalceasca din istoria incurcata a reformelor serviciului secret roman, de la Departamentul Securitatii Statului la noul SRI, urmand sa solicitam si directorului institutiei, ambasadorul George Maior, un punct de vedere. Este de consemnat si faptul ca, in timp ce editorii ziarului analizau interviul, SRI a intervenit prin mijloace specifice pentru a afla ce contine exact acest interviu, confundand - pe banii contribuabililor romani - un subiect intern al ziarului ZIUA cu o "amenintare la adresa sigurantei nationale a Romaniei". Generalul (r.) Aurel Rogojan este un profesionist al lumii informatiilor: fost sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, conducatorul DSS, si fost sef al Serviciului Independent Secretariat Juridic, devenit, ulterior, consilier al comunitatii din informatii de dupa 1990, a fost desemnat de Consiliul Director al SRI sa reprezinte institutia la alcatuirea pachetului Legilor sigurantei nationalei intocmit de Administratia Prezidentiala. Concluzia discutiei cu profesorul de spionaj si contraspionaj este ca reformele succesive din interiorul SRI au declansat un adevarat scurtcircuit al sistemului de siguranta nationala. Domnule general, Serviciul Roman de Informatii, dupa datele pe care le cunoastem, a cunoscut o noua reorganizare: reforma Maior. Ea survine la sapte ani dupa asa-numitei "reforma Timofte". In ce consta noua abordare a conceptiei si structurii serviciului? Toti directorii serviciilor de informatii pentru securitate nationala au tinut sa-si lege numele de cate o reforma a acestora. Prea multi reformatori si prea dese schimbari intr-un domeniu atat de sensibil nu este de bun augur. Sistemul securitatii nationale este, prin scopul si functiile sale, partea cea mai conservatoare si prudenta a organizarii sociale moderne. Aceasta, in pofida naturii anticipative a misiunilor sale. Un sistem de securitate este, prin excelenta, inchis, cu o inertie aproape perpetua de regenerare si autoreglare, greu de cunoscut si controlat intim din interior si imposibil din exterior. Domnul ambasador Cristian-George Maior a savarsit anuntarea reorganizarii in afara unui alt izvor de drept, decat legile perimate din 1991-1992 si mult prea repede dupa investirea in functie, cu mult inainte de a avea consolidate propriile perceptii in legatura cu realitatile Serviciului. Dansul, ca jurist, cu specializare in protectia drepturilor si libertatilor fundamentale, stie foarte bine ca, inafara reformarii fundamentale a sistemului institutional.-juridic al securitatii nationale, nu sunt posibile transformari serioase, durabile si cu sustinere parlamentara. Or, Serviciul este supus controlului parlamentar, iar Parlamentul nu a relegiferat domeniul seuritatii nationale si al activitatii serviciilor de informatii. In graba cu care au fost anuntate "flexibilizarile", apoi intarzierea aprobarii lor in CSAT pana la un moment, parca anume asteptat, in care s-au reglat, pe seama summitului NATO si niste diferende cu operatorii de telefonie mobile, nu anunta ceva bun. Adversarii Romaniei profita de "timpii morti" Care este reactia profesionistilor din Serviciu. Pe de alta parte sunt cadre care incearca sa-si impuna interese pesonale sau de grup? Nu este exclusa, probabil, influenta exponentilor anumitor interese, inclusiv din Serviciu care isi asigura supravietuirea si continuitatea nociva prin programarea si alimentarea stagnarii si a dereglementarii. Stagnare si dereglementare, pe de o parte, in raport cu tendintele imprimate de predecesori, iar, pe de alta parte, in orice organizatie, cand planeaza amenintarea restructurarilor, cine mai risca sa-si asume initiative? Cei mai multi isi fac probleme, se conserva, asteapta, mimeaza munca si se lasa directionati de zvonistica. Acestea sunt perioade de timpi morti, intotdeauna in favoarea unui adversar. Au mai fost reforme si sub directoratele anterioare. Care este numitorul lor comun, elementele de continuitate. Concret, ce s-a schimbat? Ar fi dureros ca, "reforma Maior" sa fie doar o revansa pe care si-o iau cei care s-au impotrivit "reformei Timofte". Apropo, cand presedintelui Romaniei si primului ministru li s-a invederat, la Departamentul de Stat al SUA, acest merit al serviciilor, ambasadorul Romaniei la Washington de atunci (Mircea Geoana - nota red) nu s-a putut abtine sa nu-si exprime nedumerirea, intervenind neprotocolar si intempestiv:"Adica noi n-am facut chiar nimic?!" In ce priveste numitorul comun al reformelor, se constata efortul obstinant de a interpreta si aplica legea "extenso largo", cu mult dincolo de ce a voit sa spuna legiutorul si, in acelasi timp, de a trage un zid, de a crea o falie intre trecutul apropiat si prezent, amanetand in acest fel viitorul. Puteti sa concretizati? Esenta "reformei Magureanu" a constituit-o pregatirea Serviciului Roman de Informatii pentru viitorul in care Romania ori nu va mai avea 41 de judete, ori nu vor mai fi necesare 41 de directii teritoriale de informatii, sau departamente de contraspionaj la Rosiorii de Vede, Slobozia, Calarasi, Barlad etc. Astfel, din 1992-1993 au inceput sa functioneze, mai mult embrionar si experimental, la inceput sase, apoi opt structuri integratoare interjudetene, cu acoperire geografica pe cele opt tinuturi traditionale ale Romaniei, care aveau o omogenitate socio-economica, etnico- demografica si confesionala , inclusiv in ceea ce priveste relationarea cu influentele externe. Antireformistii din opozitia interna a domnului Magureanu, a primului sau adjunct Victor Marcu si a tehnicienilor de elita care i-au pregatit si propus proiectul, nu au fost capabili de efortul intelectual si profesional de a-l intelege ori nu au vrut sa-l aplice, fiindu-le mai aproape grija fata de soarta "tarilor judeteni", cum i-a numit un expert-instructor CIA pentru Romania pe sefii directiilor judetene. Domnul Magureanu are si meritul de a fi aprobat crearea, la insistentele primului sau adjunct, generalul Victor Marcu a structurilor si introducerea documentele operative de coordonare si planificare strategica. Esenta "reformei Georgescu-Gheordunescu"a fost ghilotinarea structurilor interjudetene, a celor de planificare si coordonare, tranformarea principalului document de planificare strategica - Planul General de Informatii- intr-un manifest politic si crearea unor directii generale mamut, niste uriasi cu picioare de lut. Acesta ultima miscare, la putin timp dupa ce domnul Costin Georgescu declarase foarte convins ca nu va permite proliferarea structurilor de "tip vasc", care paraziteaza. Expresia ii apartine. Dosarele "X" Ce ne puteti spune despre "Dosarele X" ale domnului Georgescu? La cel mult un an dupa "reforma", domnul Costin Georgescu a avut primele semnale grave ale unei gripari a sistemului informativ si a dorit sa identifice corect cauzele. O echipa de tehnicieni, putini, dar eficienti, au inceput, din toamna anului 1999 evaluarea intregului proces tehnologic si a cadrului conceptual-organizatoric, inclusiv politicile de resurse informationale ale Serviciului Roman de Informatii. Initiativa directorului Costin Georgescu nu a fost bine primita de toti responsabilii Serviciului. O puternica si nedeghizata opozitie fiind manifestata de "durii aripei Lupu", care sustineau ca exprima puncte de vedre ale domnului generalul V.Lupu, prim-adjunctul directorului S.R.I (n.n. dansul personal,nu a facut-o !), ale caror pozitii si credibilitate s-au erodat, intre altele si din cauza rezistentei fata de ceea ce nu puteau intelege ori...nu voiau sa inteleaga. "Dosarele X", cum au fost numite , nu fara oarecare malitiozitate, studiile documentare si proiectele pregatite de comisia de reforma numita de domnul Costin Georgescu, au fost preluate, expertizate timp de sase luni si operationalizate, cu real si nedisimulat interes, de urmatorul director, domnul Radu Timofte. "Reforma Timofte" a fost temeinic pregatita. A avut o baza documentara de exceptie, constand, intre altele, si intr-o analiza comparata a normarii si practicii domeniului securitatii si al activitatii serviciilor in statele din familia NATO. Desi a existat o opozitie fatisa din partea celor a caror functii pareau amenintate de intentiile de restructurare, proiectul, in liniile sale generale,a fost aplicat, dezvoltat si consolidat, pas cu pas. In plus, "reforma Timofte" a fost asistata de o politica de "public relations" consistenta si activ sustinuta (doua volume de promovare a reformei, simpozioane , seminarii si conferinte internationale, un ciclu de interviuri si emisiuni radio- t.v. etc.). Serviciului ii lipsesc "generatiile de mijloc" Din exterior privind lucrurile, daca avem in vedere si critica presedintelui Comisiei parlamentare de control, Ion Stan, desemnat politic de acelasi partid ca si Radu Timofte, reforma a ridicat si unele probleme, sau diferente de la teorie la practica. Domnului Timofte, pe fondul luptelor interne dintre centrele de putere ale partidului de guvernamant, aflat si sub presiunile opozitiei, inclusiv ale unei parti a societatii civile, i s-a cerut sa dea satisfactie celor care doreau, cu orice pret si riscuri, eliminarea, din motive pur politice - provenienta din Secutritate- a catorva sute de ofiteri, mentinuti tocmai pentru profesionalismul si atasamentul lor la reforma. In plus, trecusera si testul relatiilor cu serviciile occidentale partenere. Daca ar fi dat curs presiunilor- venite explicit pe filiera consilierului prezidential pentru securitate, afirma surse de care nu ar trebui ne indoim-, domnul Timofte si-ar fi compromis implementarea proiectelor de reforma, ramanand sa "lucreze cu copiii ". Serviciului ii lipseau generatiile de mijloc, cele de continuitate a firului traditiilor informative -cum frumos se exprima Eugen Cristescu- care fusesera epurate pe baza de comenzi ferme, chiar nominale, sub directoratul domnului Magureanu. Acum sa vedem rezultatul criticii comisiei la adresa reformei . Reactia negativa dura, dupa unii vehementa si neavenita, dupa altii oportuna si chiar de comun convenita, a presedintelui Comisiei parlamentare de control, domnul deputat PSD Ion Stan a stopat epurarea. A platit doar generalul Vasile Iancu, ale carui merite speciale in dejucarea unor combinatii secrete ale mafiilor din spatele campionatelor sportive internationale au fost "decodate" de CNSAS drept "acte de politie politica". Probabil i s-au mai pus in carca si niscaiva conspiratii, fiindca la nivelul si greutatea pozitiei domniei sale nu se putea fara asa ceva... Declaratia presedintelui Comisiei parlamentare de control a fost mana cereasca pentru presa insetata de sangele unui scandal avand asemenea protagonisiti. Tensiunile s-au inflamat atat de tare, incat chestiunea a trebuit transata in fata presedintelui. I Caderi si zoaie In asa-numita "reforma Timofte'' au existat si caderi? In orice reforma reala, profunda si dureroasa pe alocuri, sunt anticipate unele sincope, fata de care planificatorii strategici prevad asigurari de risc. Din motive subiective, conditionate de impunerea unor oameni nepotriviti pentru a detine anumite functii importante, au intervenit din start niste concesii, ceea ce a grevat asupra finalitatii reformei. Pe trunchiul serviciului de informati nu se prind altoi incompatibili genetic. Din nefericire, Serviciul nu a dus si nu duce lipsa de altoi fara sansa de a rodi. Pe langa criza valorilor, s-a impus si o rasturnare a ierarhiei sistemului axiologic. Guvernarea incompetentei tinde sa reduca toate procesele institutionale la limita autosuficientei, a anomiei si voluntarismului anarhic. Domnul Timofte a avut prezenta de spirit de a se asigura fata de cele mai multe dintre aceste riscuri. Mai putin fata de degrigolada indusa de razboiul politic intern, ajuns la apogeu in 2006, cand conflictul palatelor ameninta efectiv securitatea nationala. Cei care au avut taria sa puna mana pe semnalul de alarma au fost trecuti in opozitie. Opozitie care, supunandu-se legilor imuabile ale istoriei, fortifica puterea viitoare. Cea mai mare problema a reformei unui serviciu de informatii o constituie proportia optima intre ceea ce trebuie pastrat si ceea ce este dat la o parte. Avand in vedere istoria tumultoasa a serviciului secret roman, in ce masura credeti ca, in momentul de fata, reforma nu a aruncat si copilul la canal lasand in copaie doar zoiaele? Remarc pertinenta intrebarii. Toate reformele serviciilor secrete au avut, in prima si ultima instanta, nu numai la noi, ci in intreg arealul "post", si mobiluri ignobile. Reforma nu au facut-o cei care sunt aparent reformatorii... Crearea "capetelor de pod" in servicii ale alternantelor la putere a insemnat mult mai mult decat "pastrarea copilului in copaie". Intr-un asemenea context, pastrarea copilului a reprezentat miza minimala, iar "zoaiele" potul cel mare. Dupa cate cunoastem, presedintele Traian Basescu a trecut in rezerva un numar de cateva zeci de generali. Pe langa acestia, se pare ca au parasit sistemul si un numar de cateva sute de ofiteri de informatii, desi nu erau foarte in varsta. Formarea unui ofiter de informatii dureaza in jur de 15 ani iar factorul de eficienta incepe sa se manifeste abia dupa derularea acestui interval, cand se atige practic nivelul de randament maxim. Daca o buna parte dintre aceste sute de ofiteri care au plecat au luat cu ei, pe langa intregul bagaj de experienta acumulata in serviciu si conexiunile, ce a mai ramas in interiorul sistemului, avand in vedere ca, dupa declaratiile oficiale, peste 80% din ofiterii de azi ai SRI sunt oameni foarte tineri. Da... Ceea ce am sa spun, unora nu le va conveni deloc. Cand un general este "exilat politic" (Nota bene: exista deja confirmarea oficiala,de la cel mai inalt nivel, ca asta a fost), daca acel general si-a onorat demnitatea, " trupa" l-a urmat. Fie parasind sistemul, fie ramand sa actioneze impotriva sistemului din interior. "Limba de lemn" nu a parasit SRI Domnule general, cat de valabila este, in acest caz, "reforma Maior"? Dansul ar tebui sa va poata raspunde. Eu as reformula :"Cat de transparenta a fost aceasta reforma?" Ce avem, pana acum, ca informatie despre reforma? Nimic. Un comunicat, "limba de lemn", parca anume redactat pentru a putea fi suspectat ca ascunde lipsa de consistenta si amenintarile pe care "reforma" le genereaza pentru insasi ratiunea de a fi a Serviciului si implicit la adresa garantiilor drepturilor si libertatilor furnizorilor de taxe si impozite. Taxe si impozite pentru prea multele polite in alb acordate , paradoxal pentru a ne simti in tot mai putina siguranta. Pentru ca opinia publica sa nu ramana la nivelul informatiilor furnizate despre reforma la nivelul anului 2001 si a zvonisticii, este de asteptat o conferinta sau o declaratie de presa lamuritoare. "Sa fiu filat, dar sa nu vada vecinii" Ar trebui sa ne deranjeaza serviciile secrete? Daca sunt secrete si discrete nu au cum sa ne derajneze. E ca si cum nu ar exista. Asa ar trebui sa ne apere,fara sa stim. Altfel, uneori, prea multa protectie se transforma in opusul ei, iar noi, in loc sa ne finantam secutitatea, ne angajam teroristi de stat. Pentru mine, serviciul secret este ideal daca raspunde cel putin urmatoarelor cinci comandamente: Sa fiu filat, dar sa nu vada vecinii, sa nu simta insotitorii mei, fiindca este o proasta reclama profesionalismului agentiei; Sa-mi intercepteze convorbirile telefonice, fiindca pentru protectorii mei vorbesc cel mai mult, dar sa nu ma faca atent prin intreruperea legaturilor, ca intra la idei interlocutorii si se simt lezati in drepturile lor; Sa-mi scotoceasca email-urile, dar sa nu-mi bruieze uzul curent al computerului; Sa-mi trimita si prieteni care sa-mi ia temperatura, dar sa nu-i oblige sa-mi puna intrebari idioate, ca se jeneaza si se simt penibili; Sa fie mai curajos, chiar impertinent cand imi studiaza broasca usii de la intrarea in apartament, fiindca fiara dinlauntru nu este deca o potaie tare simpatica, care,stiindu-se la adapost, latra ca sa se faca si ea utila. Aveti sentimentul ca traim intr-un mediu mai nesigur sau ca libertatile ne sunt amenintate? La nivel global, lumea in care traim este tot mai nesigura iar libertatile tot mai relative si conditionate. De fapt, libertatea devine cuantificabila prin capacitatea de a renunta. Asemenea realitati reclama servicii de informatii pentru securitate pe cu totul alte baze si mult mai performante, atat in procedurile operationale secrete, dar mai cu seama analitic. In pructia de informatii secrete din surse deschise. Revizionismul maghiar fata cu Romania Apropos de surse, exista informatii potrivita carora odata cu venirea la putere a CDR, in 1996, conducerea SRI de atunci, a organizat, sub supervizarea consilierului pe probleme de securitate al presedintelui Emil Constantinescu, o sedinta cu cadrele de la unitatea centrala a SRI, in cursul careia, pe scurt, li s-a adus la cunostinta vointa politica a noii conduceri, respectiv ridicarea dispozitivului informativ care viza iredentismul maghiar. Dupa cum se vede astazi, in 2008, recrudescenta revizionismului maghiar a atins noi cote alarmante, similare anului 1990. Cum credeti ca mai poate reface serviciului consecintele unei decizii gresite de acum 12 ani? Consilierul domnului presedinte Emil Constantinescu s-ar putea sa fi avut un asemenea obiectiv. Nu ar surprinde... Presedintele Emil Constantinescu nu a validat, insa, nici-o hotarare a C.S.A.T-ului in acest sens. Cauzele recrudescentei de care amintiti sunt mult mai adanci...Ele tin , intre altele, de baza nesanatoasa a guvernarilor "post-decembriste", constituite cu acceptarea coabitarii cu entitati politice "sui generis", obediente tendintelor neorevizioniste. Alegerile locale aproape incheiate au dovedit faptul ca baza de sprijin maghiar a crescut, deoarece PCM plus UDMR au castigat impreuna cu circa 30% mai mult decat avea formatiunea traditionala. Cerintele lor s-au acutizat si sunt intarite de aceasta baza. Maghiarii pretind, sprijiniti si de Garda Maghiar si alte organizatii extremiste, in ciuda Constitutiei tarii, eliminarea statututul de stat national unitar si autonomie teritoriala pe criterii etnice. Cum va depasi SRI-ul reformat aceasta noua provocare pentru Romania si ce alte amenintari la adresa sigurantei nationale intrevedeti? Intrebarea Dumneavoastra vizeaza o chestiune strict politica, in legatura cu care doresc sa cred ca serviciile de informatii pentru securitate nationala si-au facut datoria. Pentru deziluzii...judecata istoriei! In ceea ce priveste recrudescenta extremismului, suntem doar la inceput. Tendintele macroeconomice negative pregatesc terenul unor pericole grave la adresa sistemelor politice democratice. Aceasta in conditiile in care democratia, ca doctrina si practica politica a intrat in declin. Dovada cea mai elocventa constituind-o criza ideologica a partidelor, caracterul transpartinic al guvernarii si nu numai... "Moldovenismul" care nu ne lasa Pe langa problema revizionismului maghiar exista si problema "moldovenismului", erupta cu putere in ultimii doi ani. Aceasta tema are si importante resorturi geopolitice, pe fondul confruntarii axei Moscovei cu axa NATO-SUA. De ce statul roman nu pare sa detina nici un proiect pentru rasaritul romanesc in ultimii 18 ani si in ce masura comunitatea de informatii este responsabila de acest veritabil esec. Din eroare in eroare... Acesta a fost, din pacate, cursul politicii noastre externe pe relatia est. Am cules ceea ce am semanat. Vinovatiile politice sunt extraordinare si le vor putea judeca numai instante pe masura. Nu numai ungurii se considera iredentisti in raport cu Romania. Ungurii au fost cei mai galagiosi si, in acelasi timp, sinceri si de admirat. Pana la urma, ei nu s-au ascuns. Au "conspirat" la lumina zilei si, de foarte multe ori, cu "voie de la politie", doar ne cunoastem de un mileniu si mai bine... Atentie, insa , la "avertismentul Putin" de la Lisabona. Avertismentul vine de acolo, de unde jocul cu creionul pe hartile si granitelor altora a devenit repede realitate geopolitica. Moldova, Basarabia, Bucovina... Milioane si milioane de congeneri pentru care tara mama, Romania, ce poate face? Nimic atata vreme cat ne-am ales conducatori care inteleg sa se foloseasca de chestiunea extrem de importanta a romanilor de peste hotare ca de o carte de joc pe care sa o etaleze cand si unde nu trebuie... "Grupul de evidenta" sta pe-aproape Anul trecut, un scandal de presa a scos la lumina un asa-numit Grup de evidenta al SRI care, in aparenta, monitoriza activitatea unor politicieni. Credeti ca SRI-ul poate fi implicat intr-un sens similar si in aceste alegeri locale? Conform art 4-5 din Legea nr.14/1992 privind organizarea si functionarea S.R.I , coroborat cu art.1 si 2 din Legea nr.51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei. Cine este Aurel Rogojan Generalul de brigada (rez) Aurel I. Rogojan s-a nascut la 05 noiembrie 1949 in Incesti, judetul Bihor. Este diplomat universitar in stiinte juridice al Universitatii din Bucuresti. A activat 36 de ani in serviciile de informatii pentru securitate nationala, din care in 19 a fost si colaborator permanent, cu norme didactice integrale, al institutiilor de invatamant pentru pregatirea ofiterilor de informatii. Volume publicate (lucrari de autor):Elemente de drept aplicabile in procesul culegerii, documentarii si valorificarii informatiilor obtinute in scopul realizarii sigurantei naionale; Actiunile informativ-operative speciale; Elemente de management al informatiei de siguranta nationala- forme ale activitatii informativ-operative: Manualul agenturii de informatii; Contributii la dezvoltareafundamenelor conceptual- doctrinare ale aale domeniului securitatii nationale si al activitatii serviciilor de informatii pentru securitate. In editura:Tratat de teorie generala a activitatii informativ-operative Volume publicate (lucrari de autor): Elemente de drept aplicabile in procesul culegerii, documentarii si valorificarii informatiilor obtinute in scopul realizarii sigurantei nationale; Actiunile informativ-operative speciale; Elemente de management al informatiei de siguranta nationala- forme ale activitatii informativ-operative: Manualul agenturii de informatii; Contributii la dezvoltarea fundamenelor conceptual- doctrinare ale domeniului securitatii nationale si al activitatii serviciilor de informatii pentru securitate. In editura: Tratat de teorie generala a activitatii informativ-operative Volume publicate in coautorat: Servicii secrete straine I. Marea Britanie, Franta, Germania,Italia, Vatican(1999), Servicii secrete straine II. S.U.A., Rusia, Israel, China, Japonia (2000) ; Servicii secrete din Ungaria (2003); Spionajul ungar in Romania (2006) Performanta remarcabila a generalului Aurel Rogojan este aceea de a fi rezistat, timp de un sfert de secol (1977-l995 si 2000-2006), conectat la cele mai inalte tensiuni, in laboratoarele cancelariilor secrete ale fostelor si actualelor servicii de informatii pentru securitate nationala. Aceasta in pofida disconfortului pe care exigenta, meticulozitatea si rigoarea rationamentelor sale profesionale, exprimate fara menajamente, l-a generat, atragandu-i puternice adversitati. A castigat, deopotriva, simpatia si vehementa unor personalitati publice cu care s-a intersectat pe culoarele discrete ale puterii. A cunoscut izbanzi, dar l-au intarit infrangerile. Pasionat de istorie, geopolitica, diagnoza si prognoza sociala, si-a adus o contribuie importanta la evidentierea caracteristicilor intredisciplinare ale stiintei si artei informatiilor. A fost un actor principal, deosebit de activ, in intreg procesul de documentare a proiectelor legislative ale domeniului securitatii nationale si al activitatii serviciilor de informatii, din 1990 pana in 2006. Apropiat al generalului Iulian Vlad, invatator al secretelor serviciilor secrete, generalul Aurel Rogojan este in prezent un profesor al noilor generatii de aparatori ai sigurantei nationale a Romaniei din serviciul secret roman.

Interviu realizat de Victor RONCEA