Eu cred ca literatura sta surprinzator de bine. Dupa o perioada de letargie din primii ani, letargie care venea din faptul ca nu ajunsesera inca la maturitate cei care erau copii la Revolutie, iar cei tineri sau maturi se implicasera in publicistica si intrasera in viata publica si nu mai aveau timp sa scrie, la ora asta se scrie foarte mult in Romania, si apar din fericire si carti bune. Ce nu este in regula, dar asta tine chiar de esenta capitalismului (pe care eu n-o sa reusesc sa mi-o insusesc in totalitate), este faptul ca succesul unei carti nu mai depinde de valoarea ei (care poate sa fie un fel de zvon ce trece din gura in gura la cititor), succesul ei nu are neaparat legatura directa cu valoarea, ci are legatura cu capacitatea de organizare a marketing-ului editorial. Sunt un scriitor de succes in general, dar ideea ca trebuie sa se faca reclama unei carti de-ale mele ca ea sa se vanda, ma nelinisteste... In acest sens, legatura dintre scriitor si cititor mi se pare pe undeva dramatica.... Ana Blandiana, ne aflam in Trenul Regal, tren incarcat de istorie luminoasa, dar si dureroasa. Daca pornim de la istorie, hai sa consideram ca suntem la inceputul unei istorii mai luminoase, pentru ca istoria Trenului Regal, cel putin incepand din 1947, numai luminoasa nu a fost. In orice caz, faptul ca trenul se intoarce din istorie acum, "incarcat" cu poeti si sper si cu poezie, mi se pare nu numai emotionant, ci si simbolic, si, intr-un fel, firesc. La urma urmei, mai ales asa, din perspectiva istoriei secolului XXI, regalitatea este o forma de poezie a istoriei. Deci intram intr-o aura care ne lumineaza si pe noi si pe cei care au organizat si sustinut aceasta calatorie. Aminteai de regalitate ca de "o forma de poezie", deseori maculata dupa '90. Nu cred ca dupa '90 a scapat ceva nemaculat, nemanjit... Chiar anul '90 a fost unul din cele mai grele din viata, (n-as zice ca acum e mult mai usor), dar principiul de baza a fost tocmai acesta: sa se manjeasca ce nu este nemanjit, pentru a se egaliza nivelul de manjire. Vreau sa spun ca aceasta "maculare" cum spui era de fapt o forma de travesti a tuturor celor care erau maculati dinainte. Ii maculau si pe ceilalti ca sa nu se mai vada propria lor manjire. Te-ai implicat direct in fibra, in fiinta sociala a tarii, cel putin dupa '90. De fapt, legatura intre literatura si civism si in acelasi timp dintre un scriitor ca mine si o persoana publica tot ca mine este faptul ca in acel an '90 era totul atat de tulbure, incat in mod evident se simtea nevoia unor repere. Aceste repere nu puteau fi luate decat dintre oamenii care fusesera cunoscuti pentru ceva. Ei nu puteau fi cunoscuti decat pentru opera lor. In felul acesta, niste scriitori, niste actori, niste mari medici au ajuns in prim-planul vietii publice pentru ca erau o garantie. Garantau cu opera lor de dinainte, cu credibilitatea ideilor lor. Nu ai avut putere sa spui... nu? Vreau sa-ti spun ca personal, intotdeauna am simtit ca pe un mare sacrificiu iesirea din definitia mea de scriitor si nu visez decat reintoarcerea la scris. In acelasi timp, nu am avut niciodata curajul, si in orice caz nu atunci cand era totul atat de dramatic, sa spun: "Iertati-ma, nu am timp, eu trebuie sa scriu versuri"... Atunci a urmat, din punctul de vedere al propriei biografii si al propriului meu destin, o catastrofa, pentru ca este vorba de mai mult de 15 ani in care scrisul a trecut pe planul al doilea, iar faptul ca Dumnezeu m-a ajutat totusi sa mai scriu este aproape un miracol. Au fost anii Aliantei Civice, in perspectiva, niste ani aproape pierduti? Daca ma gandesc bine, cred ca nu. Daca tot ce s-a intamplat in acesti ani, cu acele manifestatii de sute de mii de oameni in strada, care acum par aproape de neimaginat, nu s-ar fi intamplat, nu s-ar fi schimbat ceea ce s-a schimbat intre timp, in mentalitatea publica si pana la urma ar fi putut fi si mai rau. Am fi putut fi un fel de Belarus fara sa se fi creat Societatea Civila care a impins si continua sa impinga intr-un fel lucrurile inainte. Din pacate, cu reusite uneori fragilizate de context, mentalitate, lupte politice... Ca nu reuseste nici pe departe cat ar vrea, asta e alta poveste. Ceea ce as vrea sa adaug este tocmai faptul ca reusita, in cadrul luptei civice, este disproportionata cu eforturile si cu sentimentul ca am dat prea mult din viata mea, fara sa fi ramas aproape nimic. Dintr-un anumit moment am hotarat sa ctitoresc ceva si asta a fost Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, de la Sighet. A implinit 15 ani si la ora asta este o institutie internationala recunoscuta pe tot globul... Mai mult decat in Romania... Memorialul este un loc in care marea noastra problema este la ora asta sa facem fata fluxului de vizitatori. Tot ce pot sa sper este ca aceste sute de mii de vizitatori vor putea sa schimbe mentalitatea fara de care nu se poate produce nimic. Ce nu functioneaza normal in societatea romaneasca? Problema este ca nu functioneaza normal institutiile statului de drept. Justitia este prima dintre ele. Ele nu functioneaza, fiindca functioneaza altceva in mod aproape perfect: solidaritatea vechilor structuri, a celor care au fost implicati (si ma refer mai ales la cei care au fost implicati in structurile Serviciilor Secrete), si care au pregatit retele mafiote, retele care domina Curtea Constitutionala, CSM-ul s.a.m.d. Sunt niste "solidaritati" care impiedica practic functionarea institutiilor statului de drept. S-a incercat cu consecventa in toti acesti ani scurtarea si nivelarea drumului catre normalitate? In vorbe da, in fapte aproape nu. Iar de facut s-a facut extrem de putin, sau aproape deloc. Gandeste-te ca una din faptele pentru care s-a luptat enorm a fost infiintarea CNSAS-ului, pentru ca dupa noua ani de functionare sa vina Curtea Constitutionala sa distruga totul afirmand ca nu functioneaza conform legii. Este incredibil! Este o dominare a societatii raului. Ai rupt legaturile cu lumea politica? In orice caz, in ceea ce ma priveste nu mai am nici o legatura cu ea si la tot ce asist ca se intampla in ultimul timp gasesc ca singura parte buna e ca mi se pare ca nu mai cunosc personal pe nimeni dintre responsabilii tarii. Mi-a fost atat de greu in perioada Conventiei in care fusesem implicata ca presedinte al Aliantei Civice, in ajungerea la putere a Conventiei Democrate, incat dupa aceea a trebuit sa raspund pentru niste lucruri pe care n-am mai putut in nici un fel sa le influentez. Iti propun un exercitiu de imaginatie. Daca ai fi ajuns in varful puterii politice si nu ai fi putut sa-ti realizezi proiectele, ai fi demisionat? Imi pare rau, dar cred ca raspunsul meu la intrebare este nepermis de melodramatic. Cineva care s-ar fi incapatanat chiar ar fi fost lichidat. S-a intamplat acest lucru si in alte tari, n-ar fi fost descoperirea noastra. In ceea ce ma priveste, m-am incapatanat sa nu accept nici un fel de functii pentru ca sunt convinsa ca nu m-a facut Dumnezeu pentru asta si pentru ca am avut tot timpul sentimentul provizoratului. Eu am crezut tot timpul ca pot sa-mi imprumut aureola (ca sa spun asa) si eu sa ma intorc la scris. Ei bine, este sigur ca am gresit. Dar este o greseala care capata valente de-a dreptul filozofice. Eu am crezut ca pot sa girez pe altii, nu sa fiu eu insami unul din conducatori, ci pe aceia care sa duca ideile noastre mai departe. Daca acest lucru n-a functionat pentru ca eu aveam idei si ei s-a dovedit a avea interese si lasitati, se poate ajunge la concluzia ca girarea insasi nu functioneaza. Dar votul nu este o girare? Sigur, este o girare. Cand votam nu facem decat sa ne dam mica noastra parte de putere unora care, dupa aceea o folosesc. Nu indraznesc sa merg mai departe cu demonstratia... In orice caz, lucrurile sunt extrem de dramatice. Ce ti se pare insuportabil in ceea ce ai trait? Sa ma refer la viata mea, dar cred ca este valabil pentru oricine: suntem in permanenta manipulati de propriile idei, de cartile pe care le-am citit, nemaivorbind de fortele politice si incerc sa demontez acest mecanism de manipulare care are uneori aspecte cu adevarat teribile. Gandeste-te ca eu nu mi-am vazut inca, dupa 18 ani propriul dosar. Cum asa? S-a spus ca nu se mai gaseste. Cu ani in urma, intr-o discutie televizata intre Mihai Pelin si Nicolae Ulieru, s-a afirmat: "Cu Ana Blandiana este o problema - in zilele Revolutiei i-a fost distrus dosarul de catre cel sau cei care o aveau in "grija". La infiintarea CNSAS-ului am depus insa o cerere, dar au trecut anii fara sa primesc vreun raspuns... Ana Blandiana, ce ai mai descoperit ca scriitor, dupa '90? Ceva dureros: libertatea cuvantului a diminuat importanta cuvantului.

Iolanda MALAMEN