Dan PAVEL 

In campania "locale 2008", in Romania s-a petrecut un fenomen mai important decat alegerile: extremistii autohtoni au descoperit cat de odios este "fascismul celorlalti". Rasistii bastinasi, care in particular nu-i suportau pe tigani, au descoperit cat de blamabila e atitudinea altora de discriminare a minoritatilor. Sunt antologice articolele impotriva "fascistilor italieni", calificati astfel pentru ca erau sa declanseze un pogrom impotriva tiganilor/romilor romani. Intotdeauna, fascismul celorlalti e abominabil. In aceeasi perioada, opinia publica a inchis ochii cand s-au manifestat fascistii nostri, cu ocazia paradei gay & lesby. Ba o serie de televiziuni i-au invitat la talk-shows pe fascistii bastinasi. La fel precum legionarii pe vremuri, neofascistii autohtoni si-au rostit discursul urii folosindu-se de pasaje din Biblie. Nici legionarii care omorau n-au fost crestini, nici neofascistii intoleranti nu sunt crestini. Crestinismul inseamna iubirea semenilor. Paralela e evidenta cu fundamentalistii islamici, care falsifica o religie a pacii, pretinzand ca ucid cu voie de la Domnul. Si unii, si ceilalti pot cel mult sa-si revendice Dumnezeul precrestin din Vechiul Testament. Ei uita ca una dintre categoriile excluse din societate de catre nazistii lui Hitler si trimise pentru exterminare in lagarele de concentrare a fost cea a homosexualilor. Cine si cu ce drept hotaraste cine are dreptul sa traiasca si cine nu? Cine si cu ce drept are dreptul sa hotarasca cine are dreptul sa se bucure sau nu de drepturile si libertatile universale ale omului? Raspunsul e simplu: nimeni. Desi intrebarile par retorice, pentru cei care incalca drepturile universale raspunsul nu e atat de simplu precum pare. Si procedeul generalizarii e fascist: cum adica guvernul italian e fascist sau italienii sunt fascisti? Poate ca un ministru e fascist, poate ca unii italieni sunt fascisti. Psihologic vorbind, este mai usor sa vezi uratenia si monstruozitatea altora decat sa te uiti in oglinda, ca sa-ti vezi chipul diform. Insa fascismul, ca si comunismul, e la fel de daunator, indiferent ca se dezlantuie la altii sau la noi. Fascistii autohtoni nu au fost niciodata iubitori de tigani. Doar acum, cand unii italieni si-au dat arama pe fata, tiganofobii romani au devenit filotigani. Filotigani de ocazie si pentru putin timp. Si asta pentru ca in cele aproape doua decenii de cand au slugarit prin Peninsula, ura fata de italieni a tot crescut. Dintre cei care au lucrat prin Spania, Franta, Germania sau Anglia, sunt destui care ii urasc pe spanioli, francezi, germani sau englezi. Mai ciudat este cati antiamericani sunt, desi n-au lucrat niciodata pe acolo. Fascismul autohton are de unde sa creasca. Nu toti fascistii sunt la fel. Poate ca de aceea fascistii romani nu isi dau seama cand ii condamna pe fascistii italieni. Daca folosim grila hermeneutica si analitica din "Ur-Fascism", textul de referinta al unuia dintre putinii enciclopedisti postmoderni, vom descoperi ca din cele 15-20 de caracteristici ale fascismului la noi se regasesc unele, la italieni altele, iar cateva sunt comune. Si pentru ca fascistilor nu le place sa citeasca, ci sa primeasca de-a gata idei mestecate de altii, nu o sa spun cine este autorul celebrului text. Daca-i intereseaza si au chef sa se autoanalizeze, sa-l caute singuri. Oricum, autorul e antifascist. Renasterea fascismului si a comunismului se datoreaza partial ignorantei si inculturii. Neofascistii si neocomunistii nu-si cunosc predecesorii si nici crimele abominabile ale acelora. Ei reactioneaza la noile dileme si dificultati ale democratiei. Sunt reactionari. Faptul ca sunt prosti si inculti nu-i face mai putin periculosi. Din fericire, neofascistii si neocomunistii nu vor avea succes, pentru ca oamenii si-au pierdut interesul pentru politica. Iar alegeri locale nu pot castiga prin manipularea resentimentelor de tip universal sau national.