Petru Popescu este un scriitor roman in viata. Prozator, eseist - "Intre Xantipa si Socrate" este o carte azi uitata - dar si publicist de succes, de mare audienta si popularitate pentru doar cativa ani, cand se si impune fara mari eforturi, crispari si aranjamente de culise - sunt si astfel de cazuri de succes chinuit si indelung asteptat (formula caragialiana "tanjeaske si boleaske" ar fi o buna eticheta) - in fata criticii si a numerosilor sai cititori (nu e simplu si la indemana oricui sa devii un scriitor si popular, cu carti publicate si vandute in tiraje ametitoare pentru cei de azi) el iese de pe scena literaturii romane odata cu parasirea neasteptata si intempestiva a Romaniei. DevenitA mult prea national-comunista pentru junele, talentatul si rasfatatul de soarta scriitor. Pus la index si chiar mentionat prin documentele de partid PCR ca exemplu de neiubitor al limbii si culturii romane, Petru Popescu isi incepe un nou destin. Nu e primul, nici ultimul. Anglia si SUA - PP are studii filologice si era deja dovedit un bun cunoscator al literaturii de expresie anglo-saxona - vor deveni principalele sale noi locuri de viata si munca. Nu avem spatiul de a dezvolta aici si acum biobibliografia unui scriitor ce si-a continuat activitatea prin lumea larga, vrem sa consemnam doar ca Petru Popescu este din nou, in aceste zile, prin Romania. DupA ce a publicat carti si a scris scenarii in limba engleza - nu ar fi nici primul, nici ultimul bilingv - Joyce, Becket - sau trilingv (Nabokov, Canetti) Petru Popescu se intoarce la limba si literatura romana. Cea care l-a consacrat. Un turneu prin Romania, inceput la Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor - de remarcat emotia si caldura cu care a fost intampinat - prin diligentele editurii "Gramar" care i-a mai si reeditat niscaiva din vechile volume - asa cum si vechiul ICR Buzura a facut o incercare de reinserare, cand lui Petru Popescu i-au fost publicate alte cateva noi carti - si continuat la Cluj si Oradea ar putea relansa in spatiul romanesc un autor complex si un prozator de prima mana. Nu avem prea multi prozatori-prozatori de mare forta si real profesionalism ca sa putem ignora, din varia motive si motivatii extraliterare, un autor de talia lui Petru Popescu. Vom vedea cum evolueAzA lucrurile si daca establishment-ul cultural roman actual, extrem de viril, ciufut si egocentrat il va putea reinsera si digera pe un autor cu o puternica personalitate precum cel care a scris nu doar "Prins" si " Dulce ca mierea e glontul patriei". Un autor nu foarte comod, dar de care literatura romana nu se poate dispensa dupa ambigue politico-ideologice capricii. Sa-i dorim lui Petru Popescu mult succes si un calduros-racoritor-izbavitor "Bun venit!"

Bedros Horasangian