Zoe PETRE 

Nu Stiu dacA dopamina sau serotonina sunt responsabile de ciudateniile actualului episod electoral. Dar ciudatenii observ cu duiumul, de la exasperarea cu care mass-media, urmand indicatiile pretioase ale presedintelui Basescu, se straduie zadarnic sa-l transforme intr-un caft general, si pana la nonsalanta cu care partidele lasa campania pentru Bucuresti pe seama candidatilor. O bizarerie imi pare a fi si statutul conferit, nu stiu de catre cine, d-lui Gusa. In sondajele on-line, candidatul PIN apare imediat dupa "cei trei magnifici" ai marilor partide. In show-urile electorale, dl. Gusa e mereu prezent ca sparing partner al oricarui candidat important. In 2004, partidele mari izgoneau partidele mici de pe orice podium si refuzau cu aroganta orice dezbatere cu un candidat de rang "inferior". Acum se masoara senin cu dl. PIN, ca sa zic asa. Nu cred ca partidele si-au pierdut din aroganta, asa ca ma intreb ce ordin de zi pe unitate s-o fi dat si nu stim noi de el? Ani de-a rAndul, media a infierat partidele ca recurg la campanii "murdare" fiindca nu sunt capabile sa se confrunte pe programe. Acum, cand, de bine, de rau, candidatii se refera la proiecte concrete, moderatorii, exasperati, ii acuza de blat si-i fac de doua parale ca nu sunt in stare sa se ia la bataie in direct. Strigatele ziaristilor sunt de fapt strigate de disperare. De atata amar de vreme se chinuie sa ne convinga ca, spre deosebire de ''clasa politica" - incompetenta, insubzistenta, impertinenta - ei, corifeii presei, doar sa vrea, ar putea fi cei mai performanti primari, parlamentari, ministri si presedinti de-a valma. Si iata ca acum niste bieti candidati la locale ii pun in dificultate, silindu-i sa compare nu barfe si capete in gura, ci proiecte tehnice de fluidizare a traficului. In analiza mea, alegerile locale din acest an sunt cel mai important test politic dupa aderarea la UE. In analiza partidelor, ele par sa fie o forma perversa de ostracism intern de partid. Daca va amintiti, ostracismul era la Atena o procedura menita sa scoata din joc pe cei prea puternici. Alegerile, cel putin pentru Bucuresti, par a avea o miza asemanatoare: PD-L asteapta ca electoratul sa-i limiteze forta lui Blaga, PNL pare a nu pune nici o unda de suflet in sustinerea lui Orban. In ce priveste PSD, abandonurile sunt la fel de divizate cum e si partidul, unii vor sa-l scoata din joc pe Diaconescu, altii - pe Iliescu, un grup se lupta cu Vanghelie, care se lupta el insusi contra nu mai stiu carei factiuni... E drept, nu cred ca, la PRM, problema dlui Vadim ar fi dna Verginia Vedinas, dar, mai stii? Precedentul Buruiana exista. Geneticienii din California au dreptate: nici serotonina, nici dopamina nu lipsesc in alegerile pentru marile orase, in frunte cu Bucurestii. Lipseste viziunea. Tot asa cum ne lipseste o viziune despre ce ne dorim sa devina Romania in urmatoarele decenii, nici la nivel local nu avem o imagine inteligent articulata si o perspectiva coerenta de ansamblu asupra metropolelor in care vom trai maine. Doar n-o sa luam in serios varianta postmoderna a gradinilor suspendate ale Semiramidei - autostrazile suspendate ale dr. Oprescu. Un proiect vizionar, propus, discutat (da, dle Blaga, discutat) si asumat de majoritatea cetatenilor, ar conferi alegerilor locale substanta si sens. Pana atunci, depindem intr-o prea mare masura de metabolismul dopaminei.