Curajos si ingenios a fost britanicul Julian Bell, istoric de arta si pictor, adica savant si artist, sa scrie o poveste personala a acestui drum milenar, o poveste din care sa se vada clar si direct ca "arta"nu inseamna "tablouri si alte obiecte de muzeu", ci o forma de viata, sau, cum cugeta autorul intr-un interviu recent, "o cale de legatura intre partea noastr� invizibila, fie ea spirit, suflet, constiinta, si lumea materiala." Curajos si inspirat a fost sa scrie o poveste despre imagini de demult si de acum, privind cu un ochi spre trecut si cu celalalt spre prezent, cautand sa arate ce si cum ne leaga sau ne-ar putea lega de un tablou, o fresca sau o icoana. Povestea personala pe care o propune Julian Bell in "Oglinda lumii. O noua istorie a artei", publicata toamna trecuta de Editura Vellant, in traducerea semnata de B. Lepadatu, T. Siperco, A. Buz si V. Salageanu, simultan cu publicarea volumului la prestigioasa editura londoneza Thames & Hudson, pune in lumina imaginatia artistilor vizuali care s-au perindat in istoria omenirii, de la involuntarii "autori" ai picturii rupestre la artistii multimedia ai prezentului. Un puzzle de descifrat

		Pictura din pestera Chauvet, sudul Frantei, cca 28 888 i.Ch

Nenumarate forme ale imaginatiei omenesti, dependente de o personalitate, de un timp si de un spatiu, sunt discutate intr-un fel de rescriere interactiva, intinsa pe aproape 500 de pagini, care se incheie cu un indemn din care intelegem ca povestea universala a artei universale este doar un suport pentru povesti personale: "Ce este frumos intr-o opera de arta, ce schimba viata celui care o priveste, asta tine de ceva mult mai profund decat o asemenea descriere. Mergi mai departe, cauta istorii ale artei si mai amanuntite. Mai bine apropie-te de opera in sine. Cel mai bine, fa lucruri. Ceea ce se va intampla mai departe in arta depinde de tine.�" Cititorul este o prezenta permanenta in istoria neconcluziva scrisa de Julian Bell.

		Seneb, Sentyotes, impreuna cu fiul si fiica lor, calcar, cca 2 300 i. Ch.

Punand la lucru stadiul avansat al cunoasterii in mileniul al treilea, discursul interpretativ care alcatuieste acest volum are ambitia de pune laolalta arta Occidentului cu arta Orientului, asa cum s-au desfasurat ele din vremuri imemoriale pana in anul 2000. Acest nesfarsit puzzle, arta omenirii sta deopotriva sub semnul diferentei si al continuitatii. Autorul subliniaza si originalitatea diferentiatoare, si firele care unesc reprezentari si constiinte artistice din timpuri si spatii diferite. Urmarind specificul, nu scapa din vedere similaritati mai mult sau mai putin explicabile. Iata un exeplu din arta medievala: cateralele Europei de secol XII si templele Indiei hinduse au elemente comune in reprezentarea divinitatii. De aici, apelul la istoria mentalitatilor si la istoria culturii, care sugereaza posibile raspunsuri la nu putine intrebari. Un teritoriu de explorat De fapt, asa cum e povestita in <<Oglinda lumii>>, istoria artei apare ca o <<terra incognita>> pe care explorarile nu o vor epuiza niciodata. Trecutul este la fel de greu de descifrat ca si prezentul, o dimensiune vie, parte a unei istorii orizontale ce cuprinde si viitorul�:

		El Greco, Agonia din Gradina Ghetsemani, 1590-1595

"Vad istoria artei ca pe o suprafata care reflecta istoria lumii in toata amploarea ei, mai degraba decat ca pe o fereastra deschisa catre un taram estetic independent. Voi presupune ca istoricul schimbarilor artistice reflecta cumva memoria schimbarilor sociale, tehnologice, politice si religioase, oricat de reinversate si de remodelate s-ar dovedi aceste reflectari." Chiar daca sunt determinate de un context, legate de o personalitate, un timp si un spatiu anume, obiectele estetice comunica intr-un supraspatiu al spiritului. Actualitatea intrebarilor despre comunicarea dintre mentalitati si reprezentari ne apare, desigur, evidenta in civilizatia imaginii (tiranica, poate), adica in civilizatia noastra. Asa ca o astfel de introducere subiectiva si creatoare in istoria artei, acumulativa, ca orice istorie, ar putea aduce o descifrare a prezentului si a individualitatii fiecaruia:

		Picasso, Domnisoarele din Avignon, 1907

"Strazile si ecranele din intreaga lume prezinta o invalmaseala de informatii vizuale diverse si disparate. Ochii nostri surprind o bolboroseala de citate artistice - Japonia secolului al XIX-lea, Franta secolului al XIII-lea, Roma secolului al XVI-lea, Australia aborigena - drept pentru care ar fi bine sa cunoasteam macar vocabularul: ce si de unde au venit. Mai mult, ar fi bine sa-i cunoasteam gramatica. Deci care este legatura dintre aceste imagini? Cum sunt ele inradacinate in experienta altora? Avem noi ceva in comun cu cei care le-au creat?"

		Juan Munoz, Trei barbati cu o minge galbena, 2001

Dana IONESCU