Sorin ROSCA STANESCU 

Care este, pana la urma, motivul si, in functie de raspunsul la aceasta intrebare, care va fi rezultatul final? Cine va cuceri cel de-al doilea electorat al Romaniei, cel al Bucurestiului? Cine va deveni, in functie de acest rezultat, al doilea om in stat, sub aspectul sustinerii populare? L-am intrebat pe doctorul Sorin Oprescu intr-o emisiune TV, si domnia sa a raspuns in direct, daca el, candidand independent renunta sau nu la statutul de lider politic socialist. Replica sa a fost cea asteptata. Sorin Oprescu a fost, este si ramane un politician de stanga. Inscris sau nu in PSD, el este afiliat acestui partid. Dar, in ciuda realitatii recunoscute, oficial cel putin, el nu are sustinerea PSD. Se bucura, in schimb, de sustinerea unei parti a electoratului acestui partid. Careia, atentie, un fapt extrem de important, i se adauga sprijinul unor cetateni reprezentand circa 30 la suta din electoratul Capitalei care, in mod traditional, basculeaza intre stanga si dreapta. Asadar, daca e sa dam credit sondajelor de opinie, Sorin Oprescu a capturat cu succes o parte a Bucurestiului asa-zis tacut. Daca asertiunea aceasta se confirma si daca rezultatul cercetarilor de piata va fi valabil si peste cateva zile, atunci doctorul Oprescu va fi fie castigator din primul tur al alegerilor pentru Bucuresti, fie prezent in marea finala. Dar oare aritmetica este chiar atat de simpla? Am spus si repet: in acest an, eu nu acord un credit deosebit cercetarilor de piata. Din simplul motiv ca, in ultimii sase ani, de cand nu mai avem un recensamant al populatiei, mutatiile in aceasta tara au fost profunde. Cele demografice, prin deplasarea unor oameni din sate in orase si invers sau din Romania in strainatate. A aparut o noua generatie, tineri care acum sase ani aveau 12, 13, 14 ani - evolutie nestudiata de nimeni - si care in 2008 ar putea vota, devenind deci cetateni suverani. S-au produs, de asemenea, schimbari semnificative in structura pensionarilor, un urias bazin electoral care, pe vremea lui Iliescu, vota in general cu stanga, existand insa si un nucleu dur al oamenilor varstnici adepti ai dreptei. Acea stanga nu mai exista astazi. Acea dreapta nu mai exista astazi. Si, din pacate, multi dintre acei pensionari nu mai exista astazi. S-a schimbat fundamental si structura sub aspectul instruirii. Dupa sase ani in care a lipsit un recensamant, noi nu stim cati romani cu drept de vot se afla in tara si cati se afla in strainatate, cine sunt cei care au ramas si cine sunt cei care au plecat. Prognozele, in absenta acestor informatii, sunt simple aventuri sociologice. Dar ceva, ceva din cercetarile de piata asupra rezultatelor alegerilor din Bucuresti trebuie sa fie adevarat. Sa admitem, asadar, ca doctorul Sorin Oprescu este fruntas in top. Si daca asa stau lucrurile, trebuie sa ne intrebam de ce. Raspunzand, nu pot sa nu ma gandesc la starea unei capitale care este vraiste de 50, 60 de ani. O teorie a catastrofelor spune ca rezolvarea dureaza atata timp cat a durat si drama. Poate ca nu este chiar asa. Dar e cu neputinta ca cineva sa solutioneze marile probleme ale Bucurestiului in patru sau in opt ani. Capitala are nevoie de un program discutat temeinic cu cetatenii sai si a carui intindere sa acopere minimum 20 de ani. Nimeni nu a facut asa ceva. Nimeni nu a incercat un acord inter sau transpartinic pe aceasta tema. Toti politicienii gandesc pe termen scurt. Iar proiectele enuntate de ei nu sunt credibile. Cetateanul este deznadajduit, plictisit, neinteresat si dezgustat. In aceste conditii, poate castiga cine tace. Nu cine vorbeste. Iar doctorul Sorin Oprescu tace. Aceasta poate fi cheia misteriosului sau succes.