Rasvan MOLDOVEANU 

Se ante-pronunta. Ca dosarul e subtire. Ca e o insailare. Ca cerem noi mandatele de ascultare de la procurori. Ca e plictisitor. Mitrea, la randul lui, se roaga sa obtina aviz favorabil inceperii urmaririi penale ca sa demonstreze nevinovatia sa si abuzurile DNA. Pe nesimtite, mai precis cu nesimtire, deputatii din subcomisie s-au transformat in acuzatori ai DNA si avocati ai lui Mitrea. Or, ei nu sunt platiti sa-l apere pe Mitrea, nici sa-l acuze, nici macar sa-l judece. Cu atat mai putin sa ancheteze DNA si sa dea verdicte. Este evident ca orice declaratie cu privire la natura probelor din dosar reprezinta o tentativa de amestec in treburile Justitiei, de influentare a magistratilor. Deputatii au fost pusi in aceasta situatie nesperata de catre parsiva noastra Curte Constitutionala care pretinde un aviz de la deputati sau senatori pentru inceperea urmaririi penale a membrilor celor doua camere legislative. Avizul, insa, in loc sa fie pur procedural s-a transformat intr-unul juridic. Deputatii se pronunta asupra vinovatiei sau nevinovatiei unui deputat inainte de inceperea urmaririi penale pe care o si conditioneaza, situandu-se, astfel, impreuna cu cel acuzat, deasupra procurorilor, judecatorilor si celorlalti cetateni ai acestei tari. Sfidarea e uriasa! Oamenii de rand n-au parte de nici o subcomisie care sa le apere interesele in fata procurorilor. Ei se duc direct la Parchet platind eventual un avocat. Parlamentarii au devenit propriii lor avocati si judecatori platiti din banii nostri. Politicienii romani au creat o Justitie paralela, numai a lor, schimonosind notiunea de imunitate, adaptand-o permanent intereselor lor infractionale si politice de moment. Un fel de ministerul Vrajustitiei din Harry Potter. S-a ajuns la o increngatura de prevederi modificate si ras-modificate, interpretate si ras-interpretate dupa ureche si necesitati. Constitutia, deciziile Curtii Costitutionale, legile speciale, regulamentele camerelor - toate se intrec sa reglementeze cat mai convenabil problematica parlamentarului si ministrului infractor. Ai nostri sa scape, ai lor nu. Sau da, dupa caz! Rescrierea legilor imunitatii seamana putin cu rescrierea permanenta a istoriei pe care o descria Orwell in sumbrul sau roman "1984". Introducerea unor filtre subiective, partinitoare intre infractor si Justitie are rolul teoretic de a depista eventuale acuzatii false rezultate din razbunari politice, dusmanii, inscenari la care ar fi expus bietul politician onest. Comisiile sau subcomisiile parlamentare si prezidentiale care dau avize de incepere sau neincepere a urmaririi penale constituie instante politice imorale cu aere juridice si morale. Orice cetatean poate fi reclamat, acuzat, dat in judecata pe nedrept. Nu numai demnitarii. Admitand ca politistii si procurorii sunt incorecti si corupti, in final cetateanul ajunge in fata instantei de judecata. Daca si judecatorii sunt vanduti, omul se poate adresa Consiliului Superior al Magistraturii, Comisiilor parlamentare de abuzuri, Avocatului poporului, Curtii europene a drepturilor omului. Plateste avocati, scrie memorii, se zbate, face drumuri, pierde timp. Ei bine, politicienii nostri sunt scutiti de toate astea. S-au scutit de capul lor, fara sa ne intrebe. Cei care au ghinion de un moment politic nefavorabil si ajung, totusi, pe la DNA tot nu patesc nimic. Rarissim ajung sa fie judecati. Vorba lui Constantin Tanase intr-un cuplet celebru: Am eu o verisoara/ Iscusita si sprintara./ Nu stiu cum face,/ Nu stiu cum zice,/ Stie dom'le sa explice./ Articolul cutare/ Nu mai are interpretare,/ Aliniatul nu mai spune,/ Legea nu se mai opune". In schimb, toti se vaita ca sunt victime ale persecutiilor politice. Si isi vad linistiti de treaba. Influenta politicului asupra Justitie nu este o noutate. S-a manifestat subteran sub toate guvernarile de dupa 1989. Camera Deputatilor face acum un lucru extrem de grav prin aceasta subcomisie care se ocupa de Mitrea si Nastase: legifereaza amestecul Legislativului in treburile Justitiei.