Identitate, integrare, dezintegrare. Iconoclasta piesa a Nicoletei Esinencu, "Fuck you, Eu.ro.Pa!", a fost montata pana acum de trei ori in Romania (la Galati, Brasov, Cluj), de nenumarate ori in Germania (cel mai recent, luna aceasta la Dresda, intr-o manifestare dedicata Moldovei), la Chisinau, in Slovacia, Rusia, Japonia, Franta. Cel de-al treilea spectacol francez cu acest text s-a jucat zilele acestea, la Caen, in cadrul unui extins eveniment cultural avand in centru Romania, in regia Alexandrei Badea. "Insolite Roumanie" e un festival de o luna si jumatate, deschis oficial pe 7 mai, dar inceput, practic, in aprilie (se va sfarsi pe 11 iunie), organizat la Caen, in Basse Normandie, de Asociatia "Balkan Transit" (cu sprijinul autoritatilor locale si al Institutului Cultural Roman, de la Paris si Bucuresti), si in al carei program se gasesc expozitii (de Dan Perjovschi, Andrei Pandele, o alta, colectiva, cu Ciprian Muresan, Calin Dan, Vlad Nanca, Mona Vatamanu si Florin Tudor), lecturi si mese rotunde cu scriitori romani, proiectii de filme, concerte, un spectacol de dans ("dreams.land" de Cosmin Manolescu) si cateva zile de teatru. "O dupa-amiaza cu Alexandra Badea", cum au titrat organizatorii, a insemnat o prezentare a atelierului tinut de regizoare cu studentii la actorie de la Actea, o conferinta despre dramaturgia contemporana romaneasca a Mirellei Patureau (traducatoare si cercetatoare la CNRS) si o reprezentatie cu "Fuck you?", jucat de Madalina Constantin (foto), spectacol care, foarte probabil, va participa in toamna la Festivalul Dramaturgiei Romanesti de la Timisoara. Pentru cei care cred ca dramaturgia nu e literatura, iar textele de teatru isi dau adevarata masura pe scena, faimoasa monodrama a Nicoletei Esinencu e contraexemplul ideal: din cate montari (multe) am vazut eu, "live" sau inregistrate, nici una nu parea sa se ridice la inaltimea cuvintelor scrise, de fiecare data ceva - esential - ramanea nespus pe scena. Antirealista din convingere, Alexandra Badea aduce in propria viziune asupra lui "Fuck you, Eu.ro.Pa!" dimensiunea "tehnologizata" - avem de-a face cu un spectacol in care prezentei fizice a actritei ii corespunde un dublu, al camerei de filmat, care o insoteste permanent, pe care o manevreaza ea insasi sau o cedeaza unui spectator, atunci cand pozitia ochiului cinematografic nu e fixa. Tema e identitatea ca alteritate, pierdere a reperelor si pierdere de sine intr-o lume roasa de obsesia mecanizarii si a robotizarii. "Performance"-ul si teatrul pur se amesteca intr-o dulce coexistenta, Madalina Constantin incepe spectacolul prin a-si taia parul - dar parul pe care-l taie e o peruca, nu cu Marina Abramovici avem aici de-a face -, bea dintr-o sticla de vodca pe care si-o goleste in cap - dar in sticla e apa. Metafora a derutei identitare, a multiplicarii sinelui, o matriosca e calcata in picioare, marca a refuzului afilierii ideologice, un tricou cu Che Guevara e sfasiat in bucati. E un teatru militant, angajat, revoltat, care, paradoxal, submineaza forta contestatara a textului tocmai prin dublarea tonului: incepe atat de sus, atat de violent, incat suflul actoricesc subtil al Madalinei Constantin nu mai are unde se duce. Reactii dupa spectacol: socul intalnirii cu un text in care fiecare cuvant loveste ca o secure siguranta eurocentrismului nostru cel de toate zilele, si asteptari inalte ca rodarea pe scena va rafina o montare originala.

Iulia POPOVICI