Si anume, ca se implica violent in campania electorala, renuntand si la expectativa si la neutralitatea impusa de Constitutie. Lovind, in urma cu cateva zile, in toate partidele importante, cu exceptia celui prezidential, iar duminica, dupa o petrecere la carciuma in compania lui Vasile Blaga, in toti adversarii acestuia, seful statului se comporta ca un veritabil agent electoral. Ceea ce ofera munitie inamicilor sai politici. De aceea, suspendarea sa, dupa ce inevitabil va recidiva, devine din ce in ce mai plauzibila. Concretizandu-se ca un obiectiv al frontului anti-Basescu. Voi reveni, asadar, in alte analize si asupra temei pe care am lansat-o in jurul scenariului suspendarii sau chiar al demisiei, imediat dupa alegerile parlamentare, si asupra prognozelor pe termen scurt, vizand numele posibilului castigator in cel mai important bazin electoral al Romaniei, Capitala.
Simt nevoia, fara a incerca sa-mi ridic un monument, sa enumar cateva dintre prognozele politice pe care le-am formulat dupa victoria lui Traian Basescu si instalarea sa la Cotroceni. Exista uneori in forumul de pe site-ul ZIUA interventii ale unor cetateni care sugereaza sau chiar afirma raspicat ca prognozele mele s-au dovedit a fi fanteziste. Este timpul sa demonstrez ca asemenea afirmatii sunt false si rauvoitoare. Imediat dupa alegerile din 2004, am fost prima persoana care a lansat ideea ca, in mod inevitabil, un partid sau mai multe ori un grup masiv de parlamentari se vor transforma intr-un pol politic popular. De dreapta. Care, declarativ cel putin, se va alinia familiei partidelor populare din Europa. Dupa ce a tunat si a fulgerat impotriva acestei idei, insusi Traian Basescu a devenit initiatorul metamorfozarii PD din partid socialist in partid crestin-democrat.
In continuare, atunci cand nimeni nu vorbise despre asa ceva, am preconizat ruperea Aliantei DA si scoaterea de la guvernare a PD. Evenimentele au avut loc. Atunci cand toate partidele vorbeau despre necesitatea alegerilor anticipate - mai putin UDMR - cand ele pareau chiar iminente, am insistat asupra tezei ca, dupa epuizarea acestei sanse in prima parte a anului 2005, anticipatele nu-si mai aveau rostul. Si ca parlamentarii le vor refuza in orice conditii. Putini si-au imaginat ca un guvern ultra-minoritar PNL va putea rezista pana la finele acestui an. Eu am sustinut ca frontul politic anti-Basescu va tine Guvernul Tariceanu pe picioare. Pana la capatul mandatului. Sau, in anumite conditii, chiar dupa, respectiv prima parte a anului 2009. Am socat opinia publica vorbind pentru prima data de posibilitatea suspendarii presedintelui. Eveniment care s-a produs. La numai o saptamana, tot eu, analizand modul in care frontul anti-Basescu se mobiliza - sau, mai bine spus, se demobiliza - am afirmat ca seful statului se va intoarce la Cotroceni, pentru ca referendumul nu va putea fi validat. Prin neprezentarea masiva a populatiei. Cand cei mai multi analisti au pariat ca motiunea de cenzura PSD va fi incununata de succes, eu am prognozat contrariul. Si guvernul a rezistat - e drept, la limita - votului din Parlament. Cu numai o zi inainte, extrem de recent, am afirmat ca presedintele va interveni imediat si brutal in campania electorala care dormita. S-a intamplat. Prognoza conform careia votul uninominal va fi implementat in acest an, si nu in 2012 cum am afirmat eu, a fost grabita. Din pacate. Pentru ca, astfel, rezultatul noului mecanism de vot va fi negativ, partidele neavand timpul necesar adoptarii unor noi strategii.
Cand sustin ca este extrem de probabil sa asistam, imediat dupa parlamentare, la o noua suspendare a presedintelui sau chiar la demisia acestuia, o fac in baza studierii aprofundate a Constitutiei si dupa un calcul riguros al sanselor. Si vazand cum presedintele insusi fabrica munitia anti-Basescu.