Sorin ROSCA STANESCU 

Premisa tezei enuntate mai sus este ca Traian Basescu urmeaza in actiunea sa politica, in mod instinctiv ori deliberat, modelul Putin. Este un traseu care nu poate conduce decat la un deznodamant dramatic. Intr-un sens ori in altul. Cand Traian Basescu a castigat, la limita, alegerile prezidentiale, societatea romaneasca era puternic divizata. Intre electoratul de stanga si cel de dreapta. Aliat cu PNL, pe atunci un partid de doua-trei ori mai puternic decat PD, Basescu a reusit performanta de a se instala la Cotroceni. Dupa care, imediat a dorit puterea absoluta. Cum spuneam, urmand modelul Putin. De aici demersurile, extrem de insistente, cu accente chiar furibunde, avand drept tinta ocuparea unor pozitii cheie, prin interpusi, in domeniul resurselor energetice. Petrol, gaze, electricitate. Inevitabil, seful statului, ca exponent al unor grupuri de interese, dar si ca beneficiar al acestora, a intrat in conflict cu PNL. Daca Putin a reusit, prin cateva lovituri date in forta, sa-si anihileze inamicii din domeniul energetic, cel mai spectaculos si dramatic exemplu in acest sens fiind liberalul Hodorkovski, intemnitat in prezent intr-o mina de uraniu, Basescu s-a impotmolit. Dorinta de a conduce Guvernul de la Cotroceni nu s-a implinit. Dar modelul Putin a insemnat si anihilarea oamenilor politici, cu exceptia celor care au admis sa treaca, cu arme si bagaje, in tabara sa. Asa se explica de ce, la capatul a doua mandate prezidentiale, Putin beneficiaza de o incredibila sustinere parlamentara. Si sta in fruntea celui mai important partid din Rusia. La Bucuresti, din nou deznodamantul e diferit. Basescu nu a reusit sa-si subordoneze Alianta DA. Dimpotriva, a destramat-o. Nu a reusit nici sa distruga PNL. Cel mult, l-a slabit in mod dramatic. Partidul Democrat, devenit partid prezidential, convertit formal de la socialism la crestin-democratie si devenit PD-L prin adoptarea unor liberali disidenti, nu a ajuns suficient de puternic pentru a domina, dupa modelul de la Kremlin, scena politica. De fapt, in plan politic partidului pro-Basescu i se opune un puternic front anti-Basescu, reprezentand probabil doua treimi din electorat. Spre deosebire de Rusia, Romania nu a cunoscut o perioada de performante economice si nici de cine stie ce succese in afirmarea pe plan international. Contraperformantele si sunt, in mod firesc, puse in carca in buna masura presedintelui-jucator. In ascensiunea sa catre putere, Putin si-a subordonat intr-o masura semnificativa presa. Lovind sistematic in mediile de informatii si in reprezentantii acestora, acuzandu-i si incercand sa-i demonizeze, Basescu nu a reusit sa intimideze ori sa captureze decat o parte a ceea ce inseamna jurnalism romanesc. Si pentru a incheia acest tur de orizont, mai trebuie sa marcam esecul in subordonarea Justitiei - cu exceptia catorva procurori - si deteriorarea grava a relatiilor lui Basescu cu Curtea Constitutionala. Dar resursele lui Basescu raman uriase. Pentru ca, indiferent care va fi rezultatul in alegeri, el poate desemna un prim-ministru fidel. Pentru a-l impiedica, frontul anti-Basescu are o singura posibilitate. Suspendarea, imediat dupa alegeri, a presedintelui. Si instalarea, pe mana unui sef de stat interimar, a unui prim-ministru non-PD-L. Basescu nu se poate opune decat in eventualitatea in care PD-L castiga presedintia Senatului. Dar in aceasta varianta, el mai dispune de o resursa uriasa: sa isi dea demisia, sa fie numit prim-ministru si sa-l impinga pe un om al sau la victorie 0intr-o campanie prezidentiala anticipata. In orice varianta, deznodamantul poate fi dramatic.