Consilierii Clinton si consilierii Obama Staff-ul electoral al lui Hillary Clinton este format, in cea mai mare parte, de veterani ai Administratiei Bill Clinton (1992-2000). Cei mai importanti fiind Madeleine Albright (fost secretar de Stat) si Sandy Berger (fost consilier de Securitate Nationala). Insa cel mai influent om din echipa lui Hillary este considerat Richard Holbrooke, care a jucat un rol-cheie in multe situatii de criza din timpul Administratiei Bill Clinton. Holbrooke, initial, ambasador al SUA in Iugoslavia in anii '70, a fost ulterior numit de Bill Clinton "trimis special" in Balcani in timpul razboaielor din fosta Iugoslavie, in anii '90. Holbrooke a mai indeplinit functia de adjunct al secretarului de Stat american pe probleme europene si canadiene, ambasador in Germania, asistent al secretariatului de Stat in problemele Asiei de Est, a fost sprijinitorul presedintelui Ferdinand Margos in Filipine, si l-a sustinut pe presedintele Suharto in represiunea din Timorul de Est. O carte de vizita impresionanta, care dovedeste ca Holbrooke este unul din cei mai vechi si mai experimentati diplomati, de care dispune Partidul Democrat. Celalalt candidat la investitura Partidului Democrat - Barack Obama - este asistat de Zbigniew Brzezinski. Expert in probleme de geopolitica, fost consilier al presedintelui Jimmy Carter in probleme de securitate nationala, creatorul Trilateralei (SUA-Europa Occidentala-Japonia), una din comisiile prin care se exprima "Noua Ordine Mondiala", alaturi de organizatia Bilderberg. Alti membri importanti ai staffului electoral al lui Barack Obama sunt Anthony Lake, Susan Rice, si secretarul pentru Marina al Pentagonului, Richard Danzing. Stafful lui Obama mai include pe Joseph Cirincione, considerat unul dintre membrii cei mai importanti ai Partidului Democrat, Lawrence Korb (de la "Center for American Progress") si expertul in contraterorism, Richard Clarke. Mai pot fi enumerati Samantha Power, experta in drepturile omului. Generalul Merrill McPeak, sustinator al practicilor represive ale Indoneziei din Timorul de Est; precum si Dennis Ross, care face in mod curent lobby in SUA pentru Israel. Intre cele doua staffuri democrate exista numeroase puncte de opozitie, care apar in discursurile electorale ale lui Clinton si Obama. Bugetul Pentagonului

		Barack Obama are de infruntat puternicul si experi mentatul clan al Clintonilor

Larry Korb (Obama) a exprimat o vie ingrijorare pentru cheltuielile militare ale SUA. In 2008, bugetul militar american va fi de 623 de miliarde de dolari. La mare distanta de locul doi (Franta-73,07 miliarde), locul trei (Marea Britani - 67,66 miliarde) sau locul patru (China - 58,70 miliarde). Urmeaza Germania (44,71 miliarde de dolari), Japonia (41,75 miliarde de dolari) si - surpriza - abia pe locul sapte Rusia (41,63 miiliarde de dolari). Ceea ce spune totul, sub raportul intentiilor de razboi: Rusia are un buget militar mai mic ca al Japoniei! Datele sunt oferite de "CIA World Factbook". Consilierii lui Hillary Clinton au subliniat, in schimb, importanta bugetului militar-mamut al Pentagonului, pe care il sprijina neconditionat. Susan Rice si Samatha Power (Obama) au atras atentia asupra pericolelor pe care le implica angajamentele militare multilaterale ale SUA pe glob. Susan Rice a mai sustinut - si Obama a reluat in discursurile sale electorale - ca globalizarea a produs destabilizare in multe tari, conducand spre forme de extremism. Consilierii lui Hillary Clinton - Sandy Berger si Madeleine Albright sunt cunoscuti ca avocati, pe plan international, ai globalizarii. In timp ce Rice (Obama) se pronunta pentru "programe antisaracie", Albright (Clinton) pledeaza pentru "neoliberalism". Sfatuit de Joseph Cirincione, Barack Obama a declarat ca Iranul nu reprezinta un pericol real pentru vecinii sai, si a amintit de experienta amara din Irak. Hillary Clinton, sfatuita de Holbrooke, a sustinut discursuri electorale in care a declarat ca "iranienii constituie un enorm pericol pentru Statele Unite", ca "problema iraniana este cea mai presanta pentru diplomatia americana", si l-a descris in reuniunile electorale pe presedintele Iranului, Mahmud Ahmadinejad, ca pe "noul Hitler". Irakul si alegerile americane din 2008 Pozitia fata de razboiul din Irak nu poate face abstractie de atitudinile celor doi candiati (Clinton si Obama), precum si a consilierilor lor din perioada de dinaintea invaziei in Irak. In timp ce Hillary Clinton a votat in favoarea invaziei SUA in Irak (una dintre tarile cu rezerve petroliere considerabile), Barack Obama l-a criticat atunci pe Bush si l-a acuzat in 2003, ca foloseste pretexte pentru a declansa un razboi care va duce, in fapt, la amplificarea terorismlui, a extremismului islamic si a instabilitatii regionale. Ceea ce s-a si intamplat, generand in SUA o criza asemanatoare celei din epoca razboiului din Vietnam. La randul lor, consilierii celor doi candidati au avut pozitii diferite. Zbigniew Brzezinski (Obama) s-a opus invaziei din Irak, declarand ca un asemenea razboi "nu trebuie facut din motive pur demagogice". Richard Holbrooke (Clinton) a insistat, in schimb, ca Irakul "ramane un pericol clar si actual". Holbrooke a respins atunci, in 2003, cadrul legal international care se opunea unor razboaie "preventive". Atitudinea din 2003 este importanta pentru alegerile din 2008, deoarece arata cel mai bine cum se pozitioneaza, de fapt, cei doi candidati in probleme atat de grave, cum ar fi: recurgerea la forta, jurisdictie internantionala, relatiile cu aliatii, si utilizarea (manipularea) informatiilor secrete.

		Geopoliticianul Zbigniew Brzezinski (dreapta) il consiliaza pe Barack bama,

in vreme ce republicanul Karl Rove (stanga) s-a declarat convins de victoria lui Hillary Clinton Sigur ca acum, la cinci ani de la invazia in Irak - in fata esecului Administratiei republicane a lui Bush - ambii candidati ai Partidului Democrat ataca feroce politica americana din Irak. Iar Madeleine Albright isi poate permite sa afirme, linistita, ca "invazia din Irak este cea mai mare catastrofa din politica externa a SUA, mult mai grava decat a fost Vietnamul". Pe vremea Administratiei Clinton, insa, secretarul de Stat, Madeleine Albright nu a procedat diferit, autorizand bombardarea Iugoslaviei din motive "umanitare". In jurul lui Hillary Clinton se regasesc multi dintre cei care initial, au sustinut invazia din Irak si "argumentele" lui Bush: Jack Keane, Kenneth Pollack, Michael O'Hanlon etc. In fapt, Irakul lui George Bush nu face decat sa repete, la o scara mai mare, interventia americana din Iugoslavia a Administratiei Bill Clinton. Pozitii diferite Iata de ce pozitia avuta atunci - in 2003 - are o mare importanta. Si nu cea de acum, o pozitie electorala in fata Americii in care, conform sondajelor, cei mai multi americani nu mai cred in "argumentele" lui Bush de la declansarea invaziei ("armele de distrugere in masa" ale lui Saddam), si inclina sa creada ca petrolul din Irak a fost motivul real. Nu toti consilierii lui Hillary Clinton sunt insa niste "vulturasi" in blana de "iepurasi". Fostul ambasador Joseph Wilson este unul dintre cei care au platit cu functia - iar sotia sa (Valerie Plume) a fost deconspirata de Administratia Bush ca agent acoperit CIA - deoarece a refuzat sa se preteze la minciunile prezidentiale. Un alt consilier aflat intr-o situatie oarecum asemanatoare este si generalul (in retragere) Wesley Clark. Putem acum sa tragem o concluzie importanta pentru a intelege taberele din Partidul Democrat, care se confrunta in vederea alegerilor prezidentiale americane din 2008. Barak Obama si stafful sau electoral propun alegatorilor democrati o platforma "antiglobalizare", "antisaracie" si "antimilitarista". Hillary Clinton vine in fata alegatorilor democrati cu un program "pro-globalizare", "neo-liberal" si "pro-Pentagon". Succesul neobisnuit avut de Obama in alegerile preliminare consta tocmai in faptul ca el este acela care propune "SCHIMBAREA", iar CLINTON propune o "CONTINUARE REVIZUITďż˝". In conditiile in care populatia arata un apetit special pentru "SCHIMBARE", in anul 2008. Imaginea lui Barack Obama este a candidatului democratic care se opune "vechiului Washington", si practicilor binecunoscute ale acestuia. De aici apar si anumite elemente de campanie electorala, pe care putini le inteleg. Vladimir ALEXE