In septembrie 1986 proiectul unei analize privind criza economica si sociala realizata de Academia Sarba de Stiinte zguduia Republica Federala Socialista Iugoslavia. Intrata in limbajul public ca "Memorandumul SANU" (SANU fiind abrevierea sarba a numelui Academiei) documentul avea sa cunoasca o ampla dezbatere. Criticii sai l-au desemnat ca fiind documentul de baza al politicii sarbesti de agresiune asupra celorlalte etnii din Iugoslavia, o platforma nationalista pe care s-a catarat Slobodan Milosevici. Trebuie mentionat faptul ca Memorandumul SANU a fost criticat in presa occidentala la putina vreme dupa aparitia sa in spatiul public iugoslav - desi prima traducere in franceza a fost accesibila publicului abia in 1993, insa au fost preferate preluarile din presa croata si slovena. Autorii memorandumului au fost criticati de comunistii de la Belgrad ca fiind nationalisti si au incercat sa se apere spunand ca documentul aparut in public este doar un proiect nedefinitivat. In orice caz, Memorandumul SANU este un document care incearca sa identifice problemele societatii iugoslave si cauzele lor - insa nu ofera nici un fel de solutii. Pana la urma este vorba de o profetie: toate problemele identificate de academicienii sarbi in 1986 aveau sa explodeze dupa 1990. Iugoslavia fusese avertizata cu multa vreme inainte, insa oamenii politici de la Belgrad nu au reusit sa gaseasca solutiile unei reglementari pasnice a crizei. Mascate uneori sub argumente "pe linie" marxiste problemele Iugoslaviei erau intetizate astfel in septembrie 1986: federatia nu poate fi condusa conform Constitutiei din 1974, sarbii si-au pierdut identitatea nationala, societatea sufera din cauza coruptiei si nepotismului, liniile de divizare sunt prezente si exista un risc major de spargere a federatiei. Profetiile din urma cu aproape un sfert de secol s-au implinit in prezent. Profetia

		Milosevici si-a iubit atat de mult sotia, incat a cerut sa fie inmormantat sub copacul langa care s-au sarutat prima oara, in 1958

Memorandumul SANU prevede dezbinarea Iugoslaviei in urmatoarea forma: "O incetinire a dezvoltarii societatii, dificultatile economice, cresterea tensiunilor sociale si ciocnirile inter-comunale deschise au cauzat o adanca ingrijorare in tara noastra. Nu doar sistemul politico-economic, ci intreaga ordine publica a tarii traverseaza o criza severa. Relaxarea si lipsa de responsabilitate la locul de munca, coruptia si nepotismul, lipsa securitatii legale, superioritatea birocratica, eschivarea legii, neincrederea crescanda dintre oameni si egoismul individual si de grup constituie fenomene zilnice. O decaderea a standardelor morale si a prestigiului institutiilor conducatoare ale societatii, ca si lipsa de incredere in capacitatile celor aflatI la putere sunt combinate cu apatia, nemultumirea si instrainarea indivizilor de reprezentanti si simbolurile ordinii publice. O examinare obiectiva a situatiei din Iugoslavia sugereaza ca actuala criza poate foarte bine sa culmineze cu tulburari sociale care sa aiba consecinte impredictibile, care chiar nu exclud un rezultat catastrofic cum ar fi disolutia statului iugoslav. Nimeni nu are dreptul sa inchida ochii fata de ceea ce se intampla sau fata de ceea ce s-ar putea intampla. Iar acest lucru este cu atat mai valabil pentru cea mai venerabila institutie stiintifica si culturala a acestei natiuni. Academia de Stiinte si Arta a Serbiei se simte chemata in acest moment critic sa-si declare punctul de vedere asupra starii societatii cu convingerea ca astfel isi va aduce contributia la eforturile de gasire a unei cai de iesire din dificultatile actuale". Criza economica In anul 1986 academicienii sarbi scriau: "Criza economica este prezenta de cinci ani de zile si nu se zareste sfarsitul ei. Cu o rata de crestere economica de 0,6% in perioada 1981-1985, Iugoslavia s-a alaturat grupului tarilor cu cele mai mici succese economice din lume. Nici ceilaltI indici economici nu sunt mai linistitori. Cifra de un milion de someri intuneca perspectivele absolventilor de a-si gasi un loc de munca in viitorul previzibil. Pasii intreprinsi pentru limitarea somajului au fost motivatI de consideratii de protectie sociala. (...) Pe masura ce trece timpul este din ce in ce mai clar ca aceasta criza nu poate fi depasita in lipsa unor schimbari pe termen lung in sistemul politic si economic. O cauza particulara de anxietate este faptul ca cercurile politice oficiale nu doresc sa recunoasca adevaratele motive ale crizei economice, facand astfel imposibila luarea de masuri pentru recuperarea economiei. Aceasta lipsa de recunoastere este cu atat mai tulburatoare cu cat studiile economice au identificat cu precizie cauzele crizei". Divizarea

		Sediul Academiei Sarbe de Stiinte din Belgrad, locul unde a fost redactat profeticul document

"Descentralizarea, initial conceputa ca o cale pentru eliberarea economiei de piedicile birocratice a degenerat in dezintegrare pe linii teritoriale si ramuri economice. Au fost create opt zone economice, avand drept baze ideologice economiile nationale. Astfel piata unitara iugoslava a fost sparta. Republicile si provinciile au incercat din ce in ce mai mult sa-si transforme economiile in unele autarhice. In plus, pe langa fragmentarea economiei nationale iugoslave in economii republicane separate, intreprinderile economice au fost de asemenea divizate in unitati mai mici, denumite "unitatI de baza ale activitatii asociate". (...) Greselile in strategia de dezvoltare, daca putem vorbi despre o strategie, ca si scurtcircuitele din sistemul economic au rezultat in caderea nu doar a ratei de productie, ci si a ratei de ocupare a fortei de munca, a performantelor economice - de succesul carora depindeau multe din tintele reformei economice (...) Recunoasterea crizei in etape, doar pentru a fi negata din nou, a dus la pierderea unui timp pretios si sta la baza indeciziei si a incapacitatii cercurilor politice de a duce la indeplinire schimbarile solicitate de noua situatie. Retinerea in a pune un diagnostic precis si in a trata criza au subminat increderea opiniei publice in statalitate, curajul politic si intentiile sincere ale celor responsabili de chestiunile publice, ca si in pregatirea lor de a se desprinde de iluziile care au adus tara la marginea dezastrului. Ocolirea adevarului si rezistenta la orice fel de schimbari substabtiale sunt reflectate de faptul ca doar sub presiunile Fondului Monetar International au fost adoptate unele masuri economice, care ar fi avut un efect mai mare daca ar fi fost intreprinse mai devreme din proprie initiativa". Blocajul federal Transformarea Iugoslaviei intr-o federatie prin Constitutia din 1974 este analizata astfel: "Afirmarea atributelor republicane si provinciale ale statalitatii, alaturi de disparitia simultana a functiilor de coordonare ale guvernului federal au deschis larg usile promovarii intereselor locale in dauna intereselor nationale. Constitutia a incercat sa blocheze o astfel de evolutie printr-o prevedere declarativa care solicita republicilor si provinciilor sa se ingrijeasca atat cu dezvoltarea proprie, cat si cu dezvoltarea Iugoslaviei ca un intreg. Insa republicile s-au concentrat asupra propriei dezvoltari si au ignorat dezvoltarea intregii tari. Un echilibru intre dezvoltarea optima locala si dezvoltarea optima nationala este un construct teoretic imposibil de realizat, care nu a trecut niciodata testul dur al realitatii. Interesele etnice au prevalat asupra celor de clasa, iar provinciile au insistat mai mult asupra statutului lor de element constitutiv al federatiei decat asupra faptului ca erau o parte constitutiva a Serbiei. Echilibre de acest gen au servit ca mijloace de pacificare a acelora care erau ingrijoratI de mentinerea statului, insa au incurajat separatistii de toate genurile sa isi impuna in practica propria agenda (...) Prezentul sistem politic al Iugoslaviei este din ce in ce mai contradictoriu, nefunctional si costisitor. El multiplica masinaria guvernarii la trei nivele, ceea ce duce la o proliferare a birocratiei si o crestere a cheltuielilor publice. Fie ca este vorba de probleme politice sau economice, sistemul acesta poate servi drept un exemplu de ineficienta". Minciuna comunista Memorandumul SANU a criticat aspru regimul comunist din Iugoslavia in 1986 - ceva de neinchipuit in alte tari socialiste: "Liga Comunistilor din Iugoslavia formeaza coloana vertebrala a sistemului politic, detinand un monopol absolut al puterii in societate. Exista relatari care confirma faptul ca Liga Comunistilor a cedat tentatiilor acestui monopol si ca traieste din gloria trecutului revolutionar, ca intr-o mare masura s-a privatizat, ca are o structura ierarhica de oficiali de profesie care reusesc sa-si mentina posturile datorita loialitatii personale fata de superiorii lor si datorita obedientei, iar centralismul democratic inseamna ca liderii iau decizii iar subordonatii le executa fara cracnire. Liga Comunistilor a fuzionat cu statul. Toate aspectele lipsei de democratie din cadrul Ligii Comunistilor au fost transferate societatii. Liga sustine ca reprezinta avangarda societatii - o pretentie in evident acord cu situatia instabila din cadrul ei. (...) Daca fata de problemele care au nevoie de o rezolvare urgenta exista o atitudine de amanare, fata de chestiunea includerii Iugoslaviei in tendintele moderne si capacitatea sa de a participa la cea de-a trei revolutie tehnologica nu exista nici un fel de interes. (...) Ideile fata de structura societatii si clasa muncitoare s-au format cu multa vreme in urma si difera radical fata de realitatea actuala. Conservatorismul nu este manifestat doar fata de sublinierea rolului producator al muncitorimii - care, trebuie spus, nu a primit din partea societatii atentia posibila in socialism. Mai presus de toate sunt priviti cu suspiciune expertii si intelectualii, care atat din punct de vedere numeric cat si in ceea ce priveste contributia lor creativa primesc un loc din ce in ce mai important in tarile dezvoltate".