Considerat omul cu cele mai multe sanse pentru a deveni viitorul presedinte al UE, ex-premierul Marii Britanii pare sa iasa din carti. Sansele sale de a fi numit, de la inceputul lui 2009, in postul de presedinte al blocului comunitar scad de la o zi la alta, data fiind atitudinea unor inalti responsabili europeni in acest caz si, dupa cum sustin surse diplomatice, un acord secret incheiat intre premierul de acum al Marii Britanii, Tony Blair, cu Parisul si Berlinul. Mai mult, pozitia presedintelui francez Nicolas Sarkozy - care initial trecea drept un sustinator al lui Blair pentru ocuparea fotoliului de "Mr. Europa" - s-a schimbat la 180 de grade. Unul dintre motivele pentru care fostul premier britanic risca sa ramana, in continuare, cu postul de Emisar special al UE pentru Orientul Mijlociu, il reprezinta politica externa si economica a Londrei in cadrul Uniunii Europene, dar si rata mare a euroscepticilor din Marea Britanie. Chiar daca atributiile celui care va fi presedintele UE sunt neclare, presa jongleaza si cu alte nume, pe langa Tony Blair figurand cel al premierului danez Anders Fogh Rasmussen, al ex - premierului irlandez Bertie Ahern, al fostului presedinte polonez Aleksander Kwasniewski si al sefului Guvernului luxemburghez, Jean-Claude Juncker, acesta din urma fiind considerat un candidat cu sanse la fel de mari ca si Blair. Lor li s-a adaugat recent cancelarul german Angela Merkel, pe care fostul presedinte francez Valery Giscard D'Estaing o vede ca fiind persoana ideala pentru acest post. Exista insa tot mai multe semnale conform carora Tony Blair si-a pierdut statutul de favorit al cursei. Asta pentru ca, releva ziarul The Independent, citand surse diplomatice britanice, pe axa Londra - Paris - Berlin s-au pus bazele unui acord secret ce spulbera sansele lui Blair de a veni la conducerea Uniunii Europene. Ziarul britanic sustine ca guvernele Marii Britanii, Frantei si Germaniei au convenit, in taina, sa nu sustina un candidat cata vreme unul dintre ele ar avea obiectii asupra acestuia. Desi presedintele francez Nicolas Sarkozy a facut pana acum lobby in favoarea lui Blair, cancelarul german Angela Merkel s-a declarat impotriva candidaturii, iar premierul britanic Gordon Brown, chiar daca crede ca predecesorul sau ar fi un presedinte al UE "excelent", nu a sprijinit in mod clar si oficial candidatura sa. Si tu, Sarkozy? Chiar daca un obstacol major in nominalizarea lui Tony Blair il constituia Germania, cancelarul Angela Merkel nefiind de acord cu aceasta candidatura, lovitura de gratie i-ar putea fi administrata fostului premier de catre Franta. Daca pana acum, presedintele francez Nicolas Sarkozy era un sustinator al fostului premier britanic, apreciind ca numirea lui Blair ar fi "o alegere inteligenta", liderul de la Elysee bate in retragere. Conform presedintelui Grupului Socialistilor Europeni din Parlamentul European, Martin Schulz, numirea lui Tony Blair ca presedinte al UE ar putea fi blocata de Franta. Schulz, care a discutat deja cu liderul de la Elysee pe aceasta tema, la inceputul lunii, sustine ca Sarkozy doreste ca nou creatul post sa ii revina celui "a carui tara a luat parte la toate politicile Uniunii Europene". Cerinta care exclude din start un candidat al Londrei, avand in vedere ca Marea Britanie a decis sa nu faca parte din Acordul Schengen de libera circulatie si nici nu a aderat la moneda Euro. De asemenea, Marea Britanie, a preferat sa nu aplice viitoarea Carta a Drepturilor Fundamentale, care face parte din tratatul UE si prin care s-a creat postul de presedinte al Uniunii Europene. In cazul in care pozitia Parisului se confirma, din carti va iesi un alt nume vehiculat pana acum, cel al primului - ministru danez Anders Fogh Rasmussen, a carui tara, de asemenea, nu s-a raliat la numeroasele politici ale UE. Dezbatere pentru zona euro La zece ani de la infiintarea zonei euro, Comisia Europeana se pregateste sa lanseze o larga dezbatere pe marginea mijloacelor de imbunatatire a functionarii Uniunii Monetare, pe fondul indoielilor tot mai mari venite din partea cetatenilor unor state UE, care regreta vechea moneda. De pe urma dezbaterii ar putea profita tari precum Franta sau Italia, care doresc o sporire a puterii guvernelor in fata Bancii Centrale Europene, informeaza AFP. Intr-o comunicare ce va fi adoptata miercuri, CE va prezenta un bilant al euro si va formula o serie de propuneri in legatura cu Uniunea Economica si Monetara. Propunerile Bruxelles-ului vor face obiectul unei prime dezbateri a ministrilor de Finante ai UE, luna viitoare. O discutie reala pe aceasta tema va avea insa loc in timpul presedintiei semestriale franceze a UE, care va incepe din 1 iulie. Statele comunitare au convenit, printr-un acord semnat in mai 1998, ca euro sa fie lansata la 1 ianuarie 1999 in 11 tari din Uniune. De atunci, moneda unica a fost adoptata de 15 tari. Conform unui sondaj publicat recent, in Germania, nemtii au inca nostalgia marcii germane, unul din trei cetateni declarandu-se in favoarea renuntarii la euro pentru a reveni la vechea moneda. Mr Europe, intre dreapta si stanga politica In timp ce Tony Blair incepe sa piarda teren, situatia se complica si atunci cand vine vorba de ceilalti aspiranti la postul de presedinte al UE. In ceea ce-l priveste pe premierul irlandez Bertie Ahern, unul dintre cei mai longevivi prim - ministri europeni, acesta a anuntat deja ca va demisiona la inceptul lunii mai, ca urmare a unor acuzatii de coruptie. Premierul danez Fogh Rasmussen, de asemenea, vehiculat de presa, a transat chestiunea, spunand ca nu este deloc interesat sa devina presedinte al UE. In schimb, premierul luxemburghez Jean-Claude Junker nu a exclus candidatura sa la sefia UE. Junker este un maestru al afacerilor europene, in 2004 el fiind optiunea agreata a Germaniei si Frantei pentru postul de presedinte al Comisiei Europene. Functia i-a revenit lui Barroso dupa ce Junker a refuzat, motivand ca doreste sa nu renunte la postul de premier al tarii sale. Nu poate fi ingnorata nici orientarea politica a viitorului Mr. Europe. Avand in vedere ca majoritatea guvernelor din UE sunt de centru - dreapta, sunt sanse suficiente ca presedintele Uniunii Europene sa faca parte din aceeasi familie. Daca insa portughezul Jose Manuel Barroso va obtine un nou mandat in fruntea Comisiei Europene, acesta fiind de dreapta, exista posibilitatea ca presedintele UE sa fie ales din randul politicienilor de centru - stanga. Presedintele UE, la bani marunti Presupunand ca ratificarea Tratatului de la Lisabona va decurge fara incidente in spatiul comunitar, presedintele UE ar urma sa preia, anul viitor, conducerea Consiliului European, asigurata, intre timp, de tarile membre, prin rotatie. Considerat incomod, de vreme ce ar dura 13 ani si jumatate ca cele 27 de state ale Uniunii sa se succeada la varful Consiliilor European si de Ministri, mandatul de sase luni al presedintiei UE, in prezent asigurat de Slovenia, se va transforma intr-unul de doi ani si jumatate, al carui unic detinator va fi desemnat prin votul reprezentantilor guvernelor comunitare, dupa principiul majoritatii calificate, fara a necesita vreo confirmare din partea celorlalte institutii europene. Presedintele UE va indeplini un rol mai degraba onorific, in conditiile in care nu va dispune de prerogative executive si nici de putere decizionala, atributiile sale rezumandu-se, in principal, la pregatirea si prezidarea celor patru summituri anuale ale Uniunii, precum si la rezolvarea eventualelor dispute aparute intre statele membre. Astfel, presedintele UE instituit prin Tratatul de la Lisabona pentru a simplifica procesul de luare al deciziilor la nivel comunitar ar urma sa il secondeze, fara prea mare succes, pe presedintele Comisiei Europene, organul executiv al UE. Pentru moment, aspectele de ordin practic ale functiei, cum ar fi acordarea unei resedinte oficiale sau a unei aeronave personale, nu au fost clarificate, desi sugestiile in acest sens exista deja, apreciindu-se ca acesta va avea la dispozitie 16-22 de consilieri. Remuneratia constituie si ea un subiect delicat, oficialii europeni ferindu-se sa precizeze o cifra in prima varianta a bugetului Uniunii, de teama ca ar putea perturba procesul de ratificare a Tratatului de la Lisabona. Si, totusi, in pofida precautiei Bruxelles-ului, speculatiile pe aceasta tema abunda, unele publicatii europene aproximand salariul presedintelui UE la 200.000 - 250.000 de lire sterline.

Pagina realizata de Luciana POP si Anne - Marie LUPASCU