Chipuri ale feminitatii ideale O feminitate ideala se incheaga in paginile substantiale alese de antologator. Regala sau taraneasca, nobila sau umila, feminitatea aleasa sa reprezinte Romania se explica direct in paginile selectate de Dan C. Mihailescu. Daca nu ati citit niciodata memoriile Reginei Maria, prozele Marthei Bibescu, jurnalul lui Alice Voinescu, prima femeie din Romania care a luat un doctorat in filozofie, sau memoriile fascinantei Maruca Enescu, o descoperire oarecum recenta, paginile reproduse in "�De la coroana regala la cercul polar�" va vor duce in lumile acestor personalitati puternice, luminand acele trasaturi care le dau feminitate, forta, consistenta si unicitate. In argumentul intitulat "�Romania la feminin�", Dan C. Mihailescu arata ca si-a propus sa arate imaginea unei tari asa cum se contureaza ea prin "�cateva tipuri feminine extraordinare, fiecare in felul masura si splendoarea proprie, dar si reprezentative pentru "�genomul�" romanitatii in ansamblu.�" Pe cine, mai exact, a plasat criticul in roluri atat de importante? Trebuie sa recunoastem ca alegerea este oarecum previzibila, caci autorul antologiei nu s-a confruntat cu o multime infinita din care sa aleaga, de vreme ce lista numelor care sa alcatuiasca o "�Romania la feminin�" este limitata. Asadar, condus, pe de o parte, de ideea de "�feminitate labirintica, de budoar imperial�" si, pe de alta parte, de cea de feminitate conotata de "�putere trupeasca si maretie sufleteasca�", antologatorul a ales pe spranceana: pe de o parte, Regina Maria, printesa Martha Bibescu, printesa Maria Cantacuzino-Enescu, rafinata intelectuala Alice Voinescu si, pe de alta parte, Elisabeta Rizea din Nucsoara sau Anita Nandris-Cudla. Regina irezistibila Astfel ca citim pagini scrise de Regina Maria, englezoaica, incet-incet fermecata si indragostita de tara necunoscuta pe care trebuia s-o cucereasca cu personalitatea ei, pe care a ajuns s-o numeasca "�tara mea�", regina de mare anvergura politica si umanitara, prima femeie printre domnii din Academia Franceza de Belle Arte. In 28 martie 1919, de exemplu, se afla la Londra si scria�:�"�Ultima mea zi si atat de plina, sa nu poti sa-ti tragi sufletul o clipa. Am primit, in sfarsit, trei scrisori de la Barbu, pe care le-am citit pe nerasuflate, absorbind atmosfera de acasa, atat de draga si de nelinistitoare ca de obicei, dar inima mea se afla acolo ca nicaieri altundeva. Ah! Nu exista nici o indoiala, trebuie sa castig sau sa ma duc la fund cu tara mea draga si cu poporul ei care a devenit al meu. Aici am facut tot ce am putut pentru el, daca zilele mele aici au fost atat de pline si obositoare aceasta a fost pentru ca gandul la tara mea a fost totdeauna prezent, totdeauna predominant.�" Si un alt chip al reginei�: "�Sunt numai instinct, toate munca mea este spontana, nu am timp sa fac combinatii, atacurile mele sunt intotdeauna directe, nepregatite, am o flexibilitate naturala a mintii, cantaresc lucrurile rapid, inteleg lumea repede, am un profund mod de a intelege pe fiecare om cu care am de-a face. La aceasta se poate adauga dorinta feminina de a placea si o inima buna, ceea ce ma face irezistibila.�" "�Martha-Hari�" Citim, de asemenea, pagini scrise de sofisticata femeie de lume, dotata cu minte ascutita, umor si infatisare demna de rangul nobiliar pe care-l purta, printesa Martha Bibescu, atat de draga lui Marcel Proust, atat de familiara cu cercurile artistice si diplomatice ale primei jumatati a secolului trecut, pentru unii trecand ca rivala a Reginei Maria. O scriitoare a carei opera a fost recuperata in Romania mai ales dupa '90. Iata, spre exemplificare, cum respinge acuzatia de snobism adusa prozei proustiene�: "�Iata-l pe Marcel Proust faurind un vitraliu. Insemnele fiecarei bresle, trasaturile distinctive ale castei, el si le asimileaza, le picteaza, le sculpteaza ori incrusteaza cu aceeasi silinta scrupuloasa. Cei care nu-i vad decat pe de-alde Guermantes in opera lui, marturisesc ca doar acestia ii atrag si ii uimesc. Deci snobii sunt ei. Ceea ce intrevedea Marcel Proust in mostenitorul unei spite vechi era multimea de personaje si nenumaratele fapte savarsite de fantome stralucite, care il adusesera pe acel om viu pana la el. Caci daca noi toti suntem "�sculati�de printre morti�", nu toti stim dintre care.�" Taranca din Nucsoara Si ni se arata, pe de alta parte, morala taraneasca in forma ei pura, prin povestea Elisabetei Rizea din Nucsoara, prizonier politic la Jilava on 1949-1950. Citez secventa cea mai relevanta, povestita de eroina insasi�: "�Cand m-a batut cel mai rau Carnu, m-a dus la politie, intr-o camera. A tras o masa. Avia un carlig mare la mijloc acolo. (...) Si-a tras Carnu un scaun langa masa, m-a legat cu mainile la spate dupa spatar, cu franghie, asa, dupa aia a suit scaunul pe alt scaun, aveam coada, asa ca a dumneavoastra, doamna... si a urcat scaunele pe masa si mi-a legat coada acolo sus in carlig. Si era un lant si a bagat lantul aici, dupa franghie, cum eram legata la maini. Si mi-a fost frica, doamna, ca atunci eram si eu grasuta, nu prea tare, da' nu eram sluta ca acum, si stam si tipam si spuneam - domnule, impuscati-ma, taiati-mi capu', scoateti-mi ochii, taiati-mi limba, nu stiu de ei, nu ma intrebati, ca nu stiu! Nu ma chinuiti, nu ma lasati fara maini, mai bine impuscati-ma�! (...) Cand m-a urcat de tot acolo, mi-a dat drumu' la coada, mi-a dezlegat paru' si m-a lasat numa-n maini. Da' par tot nu am. Si dupa aia, doamna, m-a dat jos, m-a dezlegat la maini, era o caldare de apa pa soba acolo si a muiat un sac in apa, l-a stors, mi-aluat fota aia dupa mine si a pus sacu' asa, peste mine. Si-a bagat pe mana dreapta un d-ala da cauciuc, asa, cu snur... Brie, doamna, si -a facut toata numai dungi groase cat mana... Cum ziceti sa-l iert�? Pot�? Nu pot�!�"

Dana IONESCU